Rost

    Trăim vremurile în care promisiunile, cuvintele scrijelite pe o coală țin locul faptelor, lumea în care adevărul și realitatea pier sub talpa iluziei și a aparențelor. Oamenii dispar în negura timpului, principiile care au dăinuit vreme de secole se clatină și par că în cele din urmă vor cunoaște gustul sfârșitului. În aceste vremuri omul și a uitat creatorul și luptă din răsputeri împotriva viitorului său, luptă doar pentru moarte și își pleacă fruntea în fața templelor încărcate de sânge și durere, iluzii și vise fără suflet. Puțini sunt cei care mai au un strop din mireasma veșniciei, iar săracii de ei se sting în singurătate și uitare, sunt marginalizați precum bolnavii de lepră și alungați într o lume parelelă, o lume a celor diferiți, a celor considerați slabi, nedemni...

Read more »

Mutilare

   Fiecare zi cerne peste sufletul meu aromă de moarte și viață, mirosul unui destin rupt de imaginea zidită în mijlocul templului copilăriei. Mi am dorit să devin o statuie, una de neatins, o statuie ce nu și va pleca niciodată trupul în fața durerii și a răutății oamenilor. Am ajuns în cele din urmă copia fidelă a acestui vis. Nu mimez viața, nici măcar iubirea, nu țip, iar orice lovitură primită nu mi clatină echilibrul interior. Moartea, singurătatea, durerea, uitarea și au pierdut însemnătatea în tăria zidurilor de piatră ce mi înconjoară trupul. Nu visez, iar starea de așteptare a pierit demult răpusă de sfârșitul războiului dintre timp și vise. Sunt țintuit în mijlocul acestui tărâm, având o inimă zăvorâtă de răcoarea zidurilor,...

Read more »

Minte și suflet

    Niciodată nu m am simțit atât de obosit, atât de îndepărtat de viitor și de imaginea victoriei. Am sperat că în cele din urmă voi reuși să pun capăt acestui război din sufletul meu, să înlătur partea ce îmi inundă sângele de răutate,ură și dezamăgire. Acum par mult prea fragil, mult prea firav pentru a mai ridica privirea spre cel care de atâta vreme mă târăște în mocirla sa, cel care așterne pământ peste inima mea și cerne praf de moarte peste sufletul unui copil. Știu că acestă luptă va lua sfârșit în cele din urmă și nu mi va aduce decât pactul unei înfrângeri. Nu mai am decât un vis, restul au pierit în hainele pline de praf ale acestei lumi, haine mânjite de grotescul realității și al banalului. M am decis... Oricât aș vrea...

Read more »

Toate trec...

" Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon. Îi voi lăsa pe contemporanii mei să se certe, să se înjure după pofta inimii și să aștepte ce vor. Pe mine , îi rog să mă scuze. Eu nu mai aștept nimic. Nu mă mai interesează războiul cu alții. Îmi ajunge singurul război în care mai am, probabil, ceva de spus ... Războiul cu mine. " ...

Read more »

Rugă

    " M am simțit încolțit de întuneric și singurătate, am abandonat lupta și am încercat să mi alung amintirile și să mi uit numele. Am cerut cu îndârjire un miracol, o singură clipă de speranță, un vis ce mi ar fi putut aduce o altă viață. Aș putea spune că singurul obstacol în fața acestui miracol a fost propria gândire, iar ochii mei, ochii copilului nevinovat nu au reușit decât să schimonosească imaginea acestui vis împlinit. I am tăiat de mii de ori aripile, l am izgonit spre tărâmul uitării, iar în cele din urmă am țipat plin de furie către cel care în nemărginita lui bunătate îmi oferă de fiecare dată iubirea, alături de miracolul pe care îl cerșeam de atâta vreme. Singurul vinovat am fost eu. Am fost nevoit să mi închid...

Read more »

Dor și Durere

   Peste gândurile mele se așterne mantaua grea a tăcerii, rațiunea își pierde sensul în mijlocul furtunii , iar ultimul strop de lumină se îmbibă de uitare și întuneric. Am pierdut o parte din trecut, prezent și viitor.  Nu voi lăsa vreodată ca timpul să și cearnă praful peste pagina amintirilor, ci voi păstra pentru întotdeauna în sufletul și inima mea chipul nepătat al unui om extraordinar. 25 noiembrie va rămâne ziua sculptată cu litere mari, nemuritoare în interiorul meu. Voi alunga orice urmă de uitare și îmi voi îndrepta gândurile în fiecare zi spre icoana omului ce a plecat mult prea devreme...     ...

Read more »

Fără nume

   Ființă fără nume, izvor nesecat de întuneric și ură, suflet schingiuit, toate se îmbină într-un simplu cuvânt: om. Trup firav, fruntea pătată și inima ciopârțită sunt azi singurele comori ale acestei ființe fără nume. Nici măcar un erou uitat, ci doar un simplu trecător încărcat de moarte și durere. Omul fără viitor, omul lipsit de speranță și putere va rămâne singurul supraviețuitor al acestui tărâm luminat. Prezentul și a lăsat mantaua peste rațiunea omului și după mii de ani reușește să schimbe în totalitate caracterul omului, îi aruncă visele frumoase în infinitul întunericului și îi aduce sufletului mireasma unei vieți simple. Mă tem că lacătele sufletului vostru nu se pot deschide în fața lacrimilor, a iubirii, ci vor cerne...

Read more »

Lupta

   Sunt un copil, un copil cu sufletul zdrobit, un copil înfrânt de timp și oameni, unul aruncat în mijlocul unui ocean al nebuniei, purtat de valuri spre hăul întunericului. Au trecut anii... Ani în care am învățat să mor, ani în care am învățat să mă nasc a doua oară, secunde ce mi au adus efemeritatea și veșnicia, durerea și fericirea, lacrimile și zâmbetele, curajul și teama, onoarea și rușinea. Am fost înfrânt de mii de ori, am renunțat la trecut și amintiri, mi am abandonat viața și am trecut de fiecare dată prin mlaștina rușinii și de fiecare dată mi am șters fruntea de întuneric, am sugrumat țipătul de deznădejde și am așteptat ca tăcerea să mi aducă liniștea. Acum sunt mult mai fragil, dar în același timp mult mai puternic,...

Read more »

Străin

         Orice cuvânt, orice vis neîmplinit se agață de aripile unui suflet osândit și își aruncă în cele din urmă mantaua neagră peste trupul firav al unui viitor luminos. Sunt un simplu străin în nebunia acestei lumi! Străinul ce și a abandonat trupul în brațele timpului, străinul lipsit de povara trecutului, având alături doar tăcerea și imaginea unui suflet nevătămat. Las în urmă orice urmă a războiului, orice strop de dezamăgire și durere și îi aduc sufletului inima și mintea unui înger uitat undeva între granița trecutului și a prezentului. Onoarea, adevărul, curajul nebun, iubirea, lacrimile, mila sunt singurele statui în fața cărora îmi voi pleca fruntea. Restul vor rămâne doar în sufletul muritorilor.  ...

Read more »

Întrebare

                                   "Dacă ți s ar da o a doua șansă în viață, ce ai face?"    Dacă aș putea lua de la capăt firul vieții, dacă aș putea renunța la viața de acum m aș întoarce spre meleagurile copilăriei, aș alege sufletul, inima și visele copilului de altădată. Aș lua povara greșelilor din trecut pe umerii mei, aș încerca să obțin iertarea oamenilor care au suferit din pricina faptelor mele. Aș alunga din sufletul și mintea mea ultimul strop de răutate și le aș spune tuturor adevărul, le aș spune cât de mult îmi lipsesc și cât de mult înseamnă pentru mine. Aș încerca să răspândesc numai bucurie, iubire,...

Read more »

Sfârşit de toamnă

"  Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,    Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!    Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge    Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.    Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -    Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.  Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut,   Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,   O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.   Icoana tăinuită ce farmec straniu are!   Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blândă pare   Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut. "                                ...

Read more »

Timp

"  Timp nemuritor, vise deșarte, aripi frânte și o singură pagină rămasă nescrisă într o carte osândită uitării. Iar eu, ultimul martor sunt nevoit să închei cea din urmă frază a trecutului, să ofer timpului un sfârșit grandios! Aș putea să îl las pradă întunericului, să i leg destinul de propria i răutate. Nu pot să i strivesc aripile, să i răpesc onoarea de a conduce viața muritorilor spre final sau blestemul de a așterne întotdeauna praful uitării peste miile de amintiri. A fost întotdeauna alături de sufletul meu, iar deseori mi a suflat un strop de speranță și a sădit în mijlocul unui pustiu o floare cu petale de lumină și mireasma unui viitor grandios. Singurul ce a reușit să mențină ruinele unui suflet apus, singurul ce a vărsat...

Read more »

Praf de timp

 " Sufletul lipsit de iubire rămâne doar un simplu trup dezgolit de mantaua nemuririi, înveninat de durere, de ură și răzbunare. Iubirea se naște din lacrimile îngerilor, se contopește cu inima muritorilor și împrăștie peste rădăcinile sufletului mireasma fericirii, stropii nemuririi. Iubirea nu poate supraviețui într un suflet răpus de lașitate și egoism, iar rădăcinile ei vor pieri printre stâncile unei inimi de piatră. Ura, monotonia, visele lipsite de profunzime sugrumă firavul trupșor al iubirii, rupându i aripile și aducând asupra-i praf de moarte, praf de vise moarte răpuse mult prea devreme. Trecutul se naște din suflul iubirii, se naște din dorul nemărginit, din nisipul singurătății cernut peste bucățile de gheață ale unui suflet...

Read more »

Natura

  '' Natura-ți dă zilnic exemplul de a trăi. ''                                                                   Nicolae Iorga...

Read more »

Viață sau ...

"  Viață sau iubire? Într o epocă a micilor vise,  presărată de un timp mort și având gustul simplu al monotoniei viața omului și a pierdut demult ultimul diamant. Oricât am încerca să ne ridicăm privirea din cenușă și să ne ștergem fruntea de praful indiferenței nu reușim decât să mâzgălim și ultima porțiune de inocență și onoare. Omul a decăzut! Și a pierdut conștiința, și a renegat trecutul și a ales moartea, durerea, neîmplinirea și întunericul. Pomul vieții s a transformat în pământ, iar anii săi s au pierdut printre amintirile neînsemnate ale muritorilor. Ne am schimbat armura în hainele unui cerșetor, am străpuns cu răutate ultima zvâcnire a inimii și ne am blestemat propriul destin. Ochii noștri au căpătat umbra acestui întuneric...

Read more »

Dans

" Toamna îmi îneacă sufletul în fum...   Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.   Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,   Tragică beţie, moale legănare...   Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.   Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.   Fără nicio şoaptă. Numai să-mi întinzi   Braţele de aer ale clipei duse.  Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.   Câtă deznadejde paşii noştri mână!   Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,   Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...  Mâine dimineaţă o să fim străini,   Vei privi tăcută mâine dimineaţă   Cum prin descărnate tufe, în grădini,   Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...  Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,  ...

Read more »

Portret de toamnă

„   Ultima rază de lumină s a stins, iar împreună cu ea au dispărut mângâierile pline de căldură și duioșie, raze de neuitat ce și scaldă lumina în apa viselor unui suflet înghețat. S a dus și cea din urmă clipă de viață spre negura necunoscutului, m a părăsit într o tăcere mizerabilă, o tăcere plină de lașitate. Dar eu, un copil uitat de timp și cruțat de soartă am rămas cu privirea îndreptată spre oglinda trecutului luminos. Ochii mei au uitat imaginea prezentului, privirea lor naște doar trecut, doar amintiri lipsite de importanță, întămplări nevinovate închise într o inimă neagră îmbibată în singurătate. Simt mirosul amar al melancoliei ce se strecoară prin fereastra deschisă, iar urechile mele sunt amorțite de sunetul dureros al frunzelor ce și dau ultima suflare înainte de...

Read more »

Un miracol

     Mi am scuturat tolba plină de vise. Le am alungat în negura vremii și am păstrat doar unul, unul căruia i aș sufla praful vieții, dar nu mi stă în putință să i ofer aripi spre lumea oamenilor. Sunt neputincios. Aștept un miracol, o lacrimă izvorâtă din inima Sa! ...

Read more »

Vals

" Dragostea nu poate exprima ideea de muzică, în timp ce muzica poate exprima ideea de dragoste. Muzica și poezia sunt o rugăciune....

Read more »

Omul

 "  În realitate, omul, ca și toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătatea individuală. Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege..."                                                                                                        ...

Read more »

Nopțile

" Nopțile când îmi amintesc iarăși de noi, totdeauna pe întuneric și amenințati întotdeauna, îmbrățișați sub ghilotină mereu, totdeauna obsedați de timp și de noapte, hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi, totdeauna ca în prima noapte a lumii și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii, totdeauna amintindu-ne de mări și de soare și totdeauna pe acest nisip negru al nopții fără să știm dacă mâine vom mai fii împreună, totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă, totdeauna despărțirile, totdeauna dragostea amenințată de alții și de noi înșine, totdeauna sub acest soare negru care ne luminează, când se ating, mâinile, totdeauna înfricoșați că mâinile noastre vor ajunge la capătul dragostei noastre și totdeauna visând să ne iubim...

Read more »

Tăcere

" Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă Şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care creştem, despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri şi înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lăsaţi-mă să umblu mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închiși."  Lucian...

Read more »

Dumnezeu nu a murit!

" Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri."   Dumnezeu nu a murit! El va rămâne întotdeauna în inima, mintea și sufletul meu. Doar suflul său îți poate aducea dragostea, fericirea, împlinirea și liniștea. Fără protecția Sa omul devine un biet  muritor, o resursă infinită de durere și întuneric, un trup care va părăsi această lume înrobit de răutate, un trup ce și pierde strălucirea și la final își pierde identitatea. Credința nu s a născut din teama oamenilor și nu a reprezentat niciodată vreo barieră în calea cunoașterii, ci dimpotrivă a oferit oamenilor eternitatea și a înfrânt timpul. Din păcate oamenii aleg efemeritatea, aleg durerea, dezamăgirea, refuzând darurile,...

Read more »

Eu

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristețe. Orice om pe care l-am iubit și nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas spre moarte. Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri. Voi care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți. "                                                                                                                          (G.B)  ...

Read more »

Noaptea

"Am rămas ca întotdeauna același copil plin de vise, cu obrazul brăzdat de lumina firavă a lunii, având întotdeauna privirea încețoșată de amintirile ce și desfășoară grandoarea în valurile nepăsătoare, asemenea viselor ce și iau zborul și își pierd sufletul în hăul realității. Trupul meu a rămas o simplă statuie, una blestemată să și caute nemurirea doar printre semințele întunericului, călăuzit de imaginea ștearsă a unui tablou uitat într un colț al lumii, plin de praf și având alături doar un timp muritor, înțesat de ură și degradare. Trăiesc doar pentru a recăpăta rămășițele unui suflet demult apus, aruncat în bătaia vântului! El reprezintă singurul fir al vieții, al acestui blestem de a trăi veșnic! Doar noaptea îmi oferă o mică bucată...

Read more »

Măști de sticlă

 ''Gândul mi-era continuu la faptul că trăim sub o crustă de sticlă datorită căreia nu auzim ceea ce trebuie să auzim.  Lumea e plină de măști de sticlă. Te uiți și nu le vezi. Mângâi fața unei femei și nu simți masca asta de sticlă. Se  îmbrățișează doi amanți și nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută și nu simt. Mama își crește copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și...

Read more »

Viața unui copil

" Pașii mei își pierd urmele în deșertul nemărginit, un tărâm luminat doar de flăcăra unui timp apus! Întreg universul își scaldă prezentul în râul plin de lacrimi, plin de întuneric și durere. Sunt osândit să mi leg speranța de apa ce și urmează nepăsătoare destinul printre dunele de singurătate. Fiecare pas pare a avea același sunet, sunetul unor amintiri strivite de timp și realitate presărate în nemărginitul pustiu. O singură privire spre trecut și aș ajunge alături de visele moarte, dar oare cum aș putea să mă opresc știind că o secundă de odihnă îmi poate spulbera ultima șansă de a mi continua drumul. Am trecut de la speranță la disperare, de la așteptare la nerăbdare și deseori am depășit granițele logicii. Mi am învins propriile vise...

Read more »

OCTAVIAN PALER

 Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.Au trecut 85 de ani de la nașterea maestrului Octavian Paler. Pentru mine reprezintă un geniu, un mare caracter, unul dintre puținii români care prin opera lor au lăsat o moștenire neprețuită acestei țări. Aș vrea să i mulțumesc pentru cuvintele pline de vrajă, pentru sfaturile utile și nu în ultimul rând pentru dragostea imensă față de România. Sunteți singura persoană căreia îi simt și îi voi simți întotdeauna lipsa, domnule Paler!    ...

Read more »

Cuvinte

"   Omul a fost făcut dintr-un lemn aşa de noduros, încât e lucru îndoielnic că s-ar putea ciopli vreodată din el ceva absolut drept.   Sublim este ceea ce, prin simplul fapt că-l putem gândi, dovedeşte existenţa unei facultăţi a sufletului care depăşeşte orice unitate de măsură a simţurilor.   Adevărul e sublim şi de aceea urăşte el minciuna şi prefăcătoria. Are un sentiment profund faţă de demnitatea naturii umane. Se preţuieşte pe sine şi consideră omul o creaţie demnă de respect. Nu suportă niciun fel de supunere josnică şi din pieptul lui nobil respiră libertate. Are oroare de orice fel de lanţuri, de la cele aurite, purtate la curte, până la cele de fier greu ale sclavilor de pe galere.   Un om poate fi pentru mine şi un obiect de iubire, de frică sau...

Read more »

Lacrimă!

  " Am nevoie de o lacrimă, de o porțiune din sufletul trecutului, de un vis de ceară nelipsit de viață!  O singură privire spre trecut mi ar otrăvi inima și nu ar reuși decât să alunge și cea din urmă cicatrice  a prezentului! Mânat de întuneric și singurătate îmi adâncesc trupul în pânza plină de mister și moarte țesută de propriile vise năruite de timp, de uitare și viață. Plin de răni, cu ochii învăluiți în mantaua rece a răzbunării mi am ridicat trupul frânt, am strâns cenușa miilor de vise moarte și am căutat îndelung o picătură desprinsă din sufletul luptătorului! Doar aripi rupte, lacrimi roșii, pline de răutate și dezamăgire împodobesc câmpul de luptă! Sunt nevoit să plec departe, departe de haosul și mirosul de moarte...

Read more »

Omul?

   "Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul,există victima,există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și cel care se revoltă. Dar pe acesta nu l poți vedea întotdeauna; îl copleșesc martorii, dintre care se aleg mereu și călăii, și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire.   Mi am dat seama că țipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe...

Read more »

Tăcere!

Rânduri goale, lipsite de profunzime, spulberate de vântul indiferenței, acoperite de praful uitării se nasc și mor asemenea viselor! Contactul cu viața aduce moartea,deznădejdea și neîmplinirea unor cuvinte sortite tărâmului efemer! Viața voastră nu i decât o simplă reprezentație, o piesă jucată de personaje diferite, dar din păcate având același sfârșit dramatic,aceeași piesă nelipsită de monotonie! Nu pot ridica privirea spre exterior, spre lumea voastră caracterizată doar de o simplitate grotească, de răutate și invadată de mii de gânduri neîmplinite și frământări! Din păcate nu pot schimba destinul celor din jur, nu le pot oferi fericirea, nu le pot alunga frământările și nu pot alunga ura,disprețul,mândria și indiferența oamenilor. Iar...

Read more »

Cuvinte!

"Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa. Nici să iubeşti, nici să urăşti: iată jumătatea oricărei înţelepciuni. Nici să nu spui nimic, nici să nu crezi nimic: iată cealaltă jumătate. Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis. Orice zi este o mică viaţă - orice deşteptare şi sculare o mică naştere, orice dimineaţă o mică tinereţe, orice culcare şi adormire o mică moarte. Să ne abţinem să criticăm, fie şi cu bună intenţie, căci a răni pe cineva este uşor, a-l îndrepta este imposibil. Un caracter nobil, un spirit drept, o natură veselă şi un corp sănătos sunt bunurile supreme şi cele mai de preţ pentru fericirea noastră. De-am bate la lespedea mormintelor pentru a oferi morţilor viaţa, ar refuza cu toţii. "                                                                                                           ...

Read more »

Vioara!

"  E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,   Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;   Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,   Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!   Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;   Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;   Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!   Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.   Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;   Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!   Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;   Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...    Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare   Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!  ...

Read more »

Capăt de istorie!

" Lacrimile unui copil, picăturile de suflet desprinse din tărâmul viselor, cuvinte nescrise purtate de vântul suferinței spre granița realității! Viața se sfârșește într un colț de lume, lipsită de farmec, deposedată de parfumul nemuririi, legată doar de amintirea unui trecut luminos! Îmi iau inima și o frâng în mii de bucăți, o arunc în bătaia necruțătoare a destinului, alături de istoria unui glas tăcut, de sufletul de piatră al trecutului! Aștern mantaua tăcerii peste gândurile și amintirile amare, nelipsite de frământare și suferință! O să arunc trupul valurilor timpului, iar sufletului îi încredințez libertatea, oferindu i aripile unui destin nemuritor! Iar cetatea sa va rămâne doar o mărturie ștearsă a unui trecut îndepărtat, imaginea...

Read more »

Viață!

" Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată, și tocmai de aceea plec, pentru că, dacă aș rămâne, visul s-ar transforma în realitate, în dorința de a poseda, de a dori ca viața lui să fie a mea. În fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viață!" (P.C...

Read more »

România lui Paler!

...

Read more »

Apus!

Tristețea izvorăște din râul întunecat al sufletului! Râul plin de amintiri scăldate în sângele miilor de vise mutilate, rămase fără speranța și lumina de odinioară! Fără trup, cu sufletul răvășit prin valurile timpului încerc să mi ridic privirea, să alung ceața din mintea mea și să aduc un strop de lumină și demnitate în golul din pieptul sfărâmat de loviturile mult prea puternice.Îmi iau zborul fără regrete, fără durere având alături doar un singur vis! Sper ca într o zi să revin! &nbs...

Read more »

Dacă

" Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor, Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor, Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând, Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept, Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept, Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci, Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel, Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel, Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită, Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt, De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită, Dacă poţi strânge toate câştigurile tale Ca să le joci pe-o carte şi să...

Read more »

Istoria unei lumi apuse!

   "Sunt alături de trecutul îndepărtat, rupt complet de  viitor și încătușat de lanțurile prezentului. Sunt unul dintre puținii supraviețuitori în urma suflului necruțător al istoriei, o amintire rătăcită și uitată într un colț de lume! Nu aparțin acestei lumi noi și nu voi încerca vreodată să mă adaptez  regulilor de acum! Rămân legat de oamenii răpuși de trecerea timpului, alături doar de frumusețea de odinioară, de curajul marilor conducători, cu mintea și sufletul îndreptate spre visele și gândurile grandioase ale trecutului! Iubesc parfumul istoriei, paginile pline de mister și acoperite de praful uitării, rânduri neînsemnate rămase moștenire unei lumi noi, una lipsită de perspectiva unui destin luminos! Am plecat...

Read more »

10!

" 1)  Să aştepţi oricât! 2)  Să aştepţi orice! 3)  Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice! Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.  4)  Să nu numeri zilele! 5)  Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa. 6)  Repetă că nu există pustiu! Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim. 7)  Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur. 8)  Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. 9)  Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă...

Read more »

Ploaia!

 "Picături reci de ploaie din nemărginitul univers alungă întunericul spre tărâmul suferinței. M am trezit după mult timp în aceeași mocirlă, dar fără suflul de moarte, având în jurul meu lumina și speranța unui nou destin. Ochii mei își recapătă treptat strălucirea de odinioară, iar eu din lacul plin de vise moarte îmi ridic trupul plin de răni, mărturii ale luptei din trecut.Rănit, dar lipsit de durere îmi caut inima prin cenușa trecutului! "     "Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic...

Read more »

Trecut!

   "A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa!"    "Mai tîrziu, am revenit la gîndul că viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren… eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămîn pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… În cele din urmă se vor întîlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar şinele se transformă în nisip… În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc,...

Read more »