Lacrimă!

  " Am nevoie de o lacrimă, de o porțiune din sufletul trecutului, de un vis de ceară nelipsit de viață!  O singură privire spre trecut mi ar otrăvi inima și nu ar reuși decât să alunge și cea din urmă cicatrice  a prezentului! Mânat de întuneric și singurătate îmi adâncesc trupul în pânza plină de mister și moarte țesută de propriile vise năruite de timp, de uitare și viață. Plin de răni, cu ochii învăluiți în mantaua rece a răzbunării mi am ridicat trupul frânt, am strâns cenușa miilor de vise moarte și am căutat îndelung o picătură desprinsă din sufletul luptătorului! Doar aripi rupte, lacrimi roșii, pline de răutate și dezamăgire împodobesc câmpul de luptă! Sunt nevoit să plec departe, departe de haosul și mirosul de moarte al vieții. Am rămas fără suflet, cu o inimă împietrită, lipsit de strălucirea și lumina trecutului glorios, fără veșmânt și din păcate având doar un ciot din sabia trecutului!  Aș putea să țip, să cer ajutorul celor din jur, dar nu pot implora slujitorii dușmanului, nu pot alunga mândria, nu pot înlătura curajul nebun și instaura lașitatea! Plec singur către cetatea de odinioară, cetatatea ce mi poate oferi un strop de liniște și în același timp sentimentul libertății! Îmi cunosc sfârșitul tragic, dar nu pot lăsa vântul tristeții să mi alunge amintirile spre tărâmul uitării! Mor alături de zidurile ridicate în trecut, alături de visul neîmplinit al unui viitor luminos, alături de timp și întuneric! Las moștenire o inimă de piatră, un ciot din sabia marelui luptător și o lacrimă plină de durere și trecut!"