10!

"
1)  Să aştepţi oricât!
2)  Să aştepţi orice!
3)  Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice! Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent. 
4)  Să nu numeri zilele!
5)  Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6)  Repetă că nu există pustiu! Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
7)  Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
8)  Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
9)  Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
10) Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."

                                                                                               Octavian Paler!

Read more »

Ploaia!

 "Picături reci de ploaie din nemărginitul univers alungă întunericul spre tărâmul suferinței. M am trezit după mult timp în aceeași mocirlă, dar fără suflul de moarte, având în jurul meu lumina și speranța unui nou destin. Ochii mei își recapătă treptat strălucirea de odinioară, iar eu din lacul plin de vise moarte îmi ridic trupul plin de răni, mărturii ale luptei din trecut.Rănit, dar lipsit de durere îmi caut inima prin cenușa trecutului! "   


 "Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic!"

Read more »

Trecut!

   "A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa!"
   "Mai tîrziu, am revenit la gîndul că viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren… eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămîn pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… În cele din urmă se vor întîlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar şinele se transformă în nisip… În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi… Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plîng. Cel puţin în gara noastră, îmi ziceam, avem avantajul de a vedea viaţa în stare pură, destinul nu ne amăgeşte, nu ne sileşte să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit şi s-o trăim cît mai liniştiţi, ştiind că ea e totul…
Dar vine o zi cînd priveşti peronul gol, trîmbele de praf pe care le ridică vîntul şi nu mai poţi alunga gîndul că te joci cu vorbele, că nu se poate trăi astfel, că pustiul este chiar mai rău decît frica sau, dacă vreţi, o altfel de frică… Descoperi ceea ce ştiai de la început, că aşteptarea are valoare cîtă vreme aştepţi să se întîmple ceva, cîtă vreme îţi poţi închipui că se va întîmpla ceva, chiar dacă nu se va întîmpla nimic. Altfel, aşteptarea devine un timp gol. A aştepta aşteptarea? Ar fi absurd. Aşa ceva nu există. A aştepta aşteptarea e moarte!"(O.P)
  
    Așadar plec și eu.Nu mi părăsesc însă trecutul, ci el va rămâne întotdeauna în cetatea contruită prin mii de vise și sacrificii. Las întunericul moștenire, alung egoismul și răutatea și închid pentru eternitate zidurile! 

Read more »

Prezent!

" M au părăsit cuvintele, s au pierdut în infinitul universului, înspăimântate parcă de suflarea rece a vântului, de sunetul plin de mister și nostalgie al frunzelor spulberate mult prea devreme de timpul nemilos. Întuneric pretutindeni, vise frânte și doar amintiri fără glas și noimă! Toate mi au rămas moștenire, dar nu pot arunca cenușa viselor,  ultima rămășiță a trecutului într o cutiuță plină doar de singurătate și dispreț. Doar trecut, fără speranța unui viitor plin de lumină, nici măcar prezent,ci doar un gol imens, fără viață și lipsit de bătaia magică a inimii. Nu mi e teamă, ci doar aștept ca timpul să mi arunce și ultima picătură a singurătății! Aș putea să plec, dar nu pot fi laș și din păcate voi rămâne nemișcat în fața ultimului atac. Indiferent, lipsit de speranța unui nou început, alungat din paradis pășesc nepăsator spre tărâmul de odinioară. Am rămas cu un ciot din măreția sufletului, cu un  trup plin de răni și o inimă de piatră. Oare cum poți învinge un om izolat de exterior, plin de indiferență față de propriul destin, cu mintea invadată de forțele nebuniei și afișând în fața morții un zâmbet ironic? Mi au distrus totul, mi au furat speranța, sunetul armoniei, dar eu am rămas neclintit în fața tuturor și nu am cedat vreo bucățică de pământ dușmanului. Sunt doar eu, un copil încercat de timp, izolat de realitatea cruntă, singur, fără viață , dar un amestec caracterizat doar de contradicții:trist, dar în același timp fericit, slab, dar mult prea puternic, fără speranță, dar mult prea visător!"
EL CiD

Read more »

Așteptare!

Am încercat să mi conturez anumite principii ce ar fi putut să mi ofere o altă perspectivă asupra vieții! Una nouă, lipsită de idealurile materiale, de visele obscure și izolată complet de realitatea plină de monotonie. M am luptat în zadar și deși toate drumurile păreau fără sfârșit mi am schimbat de fiecare dată atitudinea, gândirea și întotdeauna am plecat spre trecut, încercând să repar măcar o mică parte din greșeala de altădată. Nu am putut să merg înainte știindu mă murdar, cu trupul brăzdat de răni, cu sufletul sugrumat de regret și dezamăgire. Apoi mi am părăsit trecutul și rugându mă divinității am cerut o nouă viață. Am primit o de fiecare dată, dar bietul muritor nereușind să și rupă sufletul din lanțurile trecutului a pierdut și ultima corabie spre tărâmul nemuririi. De fapt nu aș fi putut să mi părăsesc amintirile, să mă dezic de universul meu singuratic și să adopt  poziția  celor care cu puțin timp în urmă au plecat pentru întotdeauna. Timpul îmi va întovărăși singurătatea, iar eu lipsit de lumină și având aripile rupte voi supraviețui doar așteptând finalul. Oricât de lungă ar fi așteptarea vine o clipă când ea va lua sfârșit. Iar eu, bietul luptător voi părăsi câmpul bântuit de amintirea zecilor de vise moarte, zdrobite odinioară și aruncate fără regret spre tărâmul întunecat.

Read more »

Melancolie

"Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
  Plouă.
  Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
  ce-o simt n-o simt în mine,
  în inimă,                                                                                               
  în piept,
  ci-n picurii de ploaie care curg.
  Și altoită pe ființa mea imensa lume
  cu toamnă și cu seara ei
  mă doare ca o rană.
  Spre munți trec nori cu ugerele pline.
  Și plouă."
                                                                      Lucian Blaga 

Read more »

Cuvinte!

  "Mi am părăsit trupul, l am lăsat pradă întunericului și am alungat sufletul spre tărâmul nemuririi. Am încetat războiul și am încercat să recontruiesc o parte a universului sfărâmat în luptele necruțătoare. Mi am apărat cu atâta ardoare cetatea și nu am cedat nicio palmă de pământ dușmanului. Doar în clipa când mi am văzut întreaga creație măcinată de foc și transformată în ruine m am rugat cu stăruință ca o săgeată să mi străpungă inima, să nu fiu martor la distrugerea propriei cetăți. Am rămas însă neclintit pe treptele pline de cenușa viselor spulberate și a amintirilor luminoase de odinioară. Mi am pierdut rațiunea și doar țipetele și lacrimile m au însoțit pretutindeni. Am reconstruit totul cu ajutorul unui singur vis, luminat de micuța stea din sufletul inocent al copilului de altădată.  "

Acum aș putea vorbi  despre nepăsarea oamenilor, despre credința lor mult prea fragilă, despre visele lor pline doar de răutate, despre comportamentul lipsit de logică. Însă nu vreau să mi târăsc sufletul într o mocirlă și să ofer un plus de atenție celor plini de răutate și nepăsare!

Read more »

Viața!

“Împărțind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că “azi” devine “ieri” și că umbra copacilor se alungește spre asfințit. În clipa aceea a devenit melancolic și a descoperit regretul. Dar era prea târziu.”

"Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranței."

"A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea."

"Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput."

"Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată."

"Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă."

"Dorul e focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile..."

"Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici."

"Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit și apoi vindecat de altul."

"Cred că n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune şi eu, ca orice om, că am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit şi nici ca gazetar."

"Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere."

"Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost."

                                                                                                    Octavian Paler

Read more »

Patria!

   Fiecare om are o singură patrie! Din păcate în momentul de față România trece printr o criză majoră, una ce acaparează toate domeniile. Prostia, tupeul, nesimțirea, prostituția fizică sau sufletească sunt principiile de bază, regulile adoptate de majoritatea românilor! Peisajul României de azi reprezintă un fals grotesc, o copie fără valoare și semnificație și în același timp o pată neagră în istoria acestei țări. Sunt îngrozit de indiferența voastră, de lipsa de adevăr și onestitate! Din 1945 până în zilele de acum  România se află într o comă profundă, un somn de moarte, de distrugere a valorilor, a trecutului și a credinței. Nu inteligența reprezintă arma unui popor, ci curajul, puterea de muncă, dragostea, adevărul și capacitatea acestuia de a depăși momentele dificile! Fără aceste lucruri viitorul țării pare sumbru, fără vreo posibilitate de salvare. Ca om fac parte dintr o generație pe cale de dispariție, o epocă demult apusă în negura timpului. Sunt legat doar de trecut, prezentul și viitorul fiind mult prea îndepărtate.
  
  Pășește înainte în lumina lucrurilor,
  Lasă natura să ți fie profesor.   
   

Read more »