15.04.2011

Prezent!


" M au părăsit cuvintele, s au pierdut în infinitul universului, înspăimântate parcă de suflarea rece a vântului, de sunetul plin de mister și nostalgie al frunzelor spulberate mult prea devreme de timpul nemilos. Întuneric pretutindeni, vise frânte și doar amintiri fără glas și noimă! Toate mi au rămas moștenire, dar nu pot arunca cenușa viselor,  ultima rămășiță a trecutului într o cutiuță plină doar de singurătate și dispreț. Doar trecut, fără speranța unui viitor plin de lumină, nici măcar prezent,ci doar un gol imens, fără viață și lipsit de bătaia magică a inimii. Nu mi e teamă, ci doar aștept ca timpul să mi arunce și ultima picătură a singurătății! Aș putea să plec, dar nu pot fi laș și din păcate voi rămâne nemișcat în fața ultimului atac. Indiferent, lipsit de speranța unui nou început, alungat din paradis pășesc nepăsator spre tărâmul de odinioară. Am rămas cu un ciot din măreția sufletului, cu un  trup plin de răni și o inimă de piatră. Oare cum poți învinge un om izolat de exterior, plin de indiferență față de propriul destin, cu mintea invadată de forțele nebuniei și afișând în fața morții un zâmbet ironic? Mi au distrus totul, mi au furat speranța, sunetul armoniei, dar eu am rămas neclintit în fața tuturor și nu am cedat vreo bucățică de pământ dușmanului. Sunt doar eu, un copil încercat de timp, izolat de realitatea cruntă, singur, fără viață , dar un amestec caracterizat doar de contradicții:trist, dar în același timp fericit, slab, dar mult prea puternic, fără speranță, dar mult prea visător!"
EL CiD

2 comentarii:

Lavinia Dance spunea...

Buna, in primul rand vreau sa iti multumesc, pentru cuvintele tale, nu am mai apucat sa iti spun :d

In al doilea rand, imi place cum ai scris, aici foarte mult dar as avea ceva de zis:
-"lipsit de speranța unui nou început" cuvintele astea nu as vrea sa le mai aud la nimeni, nici la mine.Un nou inceput va exista mereu indiferent de cate usi ne-au fost inchise, sau cate ne vor fi.Un nou inceput va incepe sa existe din momentul in care tu ai sa incepi sa crezi in el.de fapt exista, numai ca noi suntem prea implicati in problemele noastre ca sa il putem vedea.

-"Mi au distrus totul, mi au furat speranța, sunetul armoniei, dar eu am rămas neclintit în fața tuturor și nu am cedat vreo bucățică de pământ dușmanului"
Daca nu ai cedat de ce datorita lor ai ramas fara speranta? Nu cumva ai cedat? Tu trebuie sa fii si mai tare,atunci cand cazi trebuie sa te ridici si sa lupti cu mai multa putere, si cu mai multa speranta...

-"Sunt doar eu, un copil încercat de timp, izolat de realitatea cruntă, singur, fără viață , dar un amestec caracterizat doar de contradicții:trist, dar în același timp fericit, slab, dar mult prea puternic, fără speranță, dar mult prea visător!"
as putea spune ca ma incadrez aici, dar stii ce as vrea sa schimb aici? "singur, fara viata" de ce singuri si fara viata? viata exista in noi insine, faptul ca respiram, ca plangem , ca putem zambi, iubi..ne determina sa credem ca exista viata...si de ce singur? trebuie sa eixste macar o persoana care sa fie langa noi iar daca nu exista , exista Cineva sus in cer care valoreaza mai mult decat orice om.


cam atat am avut de zis, e parerea mea..
scuze pentru ca am scris mult:D

El CiD spunea...

Sunt de acord!Iti multumesc pt sfaturi si gandurile frumoase!

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons