Așteptare!

Am încercat să mi conturez anumite principii ce ar fi putut să mi ofere o altă perspectivă asupra vieții! Una nouă, lipsită de idealurile materiale, de visele obscure și izolată complet de realitatea plină de monotonie. M am luptat în zadar și deși toate drumurile păreau fără sfârșit mi am schimbat de fiecare dată atitudinea, gândirea și întotdeauna am plecat spre trecut, încercând să repar măcar o mică parte din greșeala de altădată. Nu am putut să merg înainte știindu mă murdar, cu trupul brăzdat de răni, cu sufletul sugrumat de regret și dezamăgire. Apoi mi am părăsit trecutul și rugându mă divinității am cerut o nouă viață. Am primit o de fiecare dată, dar bietul muritor nereușind să și rupă sufletul din lanțurile trecutului a pierdut și ultima corabie spre tărâmul nemuririi. De fapt nu aș fi putut să mi părăsesc amintirile, să mă dezic de universul meu singuratic și să adopt  poziția  celor care cu puțin timp în urmă au plecat pentru întotdeauna. Timpul îmi va întovărăși singurătatea, iar eu lipsit de lumină și având aripile rupte voi supraviețui doar așteptând finalul. Oricât de lungă ar fi așteptarea vine o clipă când ea va lua sfârșit. Iar eu, bietul luptător voi părăsi câmpul bântuit de amintirea zecilor de vise moarte, zdrobite odinioară și aruncate fără regret spre tărâmul întunecat.