31.10.2010

T­he Language ­of Love

"A iubi înseamnă a suferi și cum mulți fug de suferință puțini știu să iubească!" 
"A fi puternic înseamnă a iubi pe cineva în linişte. A fi puternic înseamnă să radiezi de fericire atunci când eşti trist. A fi puternic înseamnă să ierţi pe cineva când nu merită iertarea. A fi puternic înseamnă să aştepţi atunci când nu se aşteaptă nici un răspuns. A fi puternic înseamnă a rămâne calm într-un moment de disperare. A fi puternic înseamnă a zâmbi atunci când vrei să plângi. A fi puternic înseamnă a arata bucurie când nu o simţi.A fi puternic înseamnă a consola pe cineva când cel care are nevoie de consolare eşti tu. A fi puternic înseamnă a face pe cineva fericit chiar dacă tu ai inima frântă. A fi puternic înseamnă a avea încredere în cineva care nu pare a fi vrednic de încredere! De aceea chiar dacă viaţa e destul de dificilă, a iubi înseamnă a fi puternic!"

24.10.2010

Inima

"Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună????
Cugetaţi în ceasurile vii ale vieţii, nu amânaţi cugetările tocmai pentru ora morţii. Căci atunci nu mai puteţi avea gânduri, ci, ca într-un apocalips al propriei vieţi, vedenii şi descoperiri. Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.Bucură-te! Studiul bucuriei – analiza ei în opoziţie cu durerea. Durerea e palpabilă, accesibilă, fizică, o localizezi în mână, în picior. Bucuria e cel mai mare mister sufletesc… Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Durerea vine din afară, pe calea văzduhului şi a intemperiilor, se hrăneşte cu spaţii, se adapă cu timp. Bucuria vine dinăuntru şi-ţi umple fiecare celulă cu osanale. Bucuria e fără motiv lumesc şi e cel mai înalt extaz al omului. Durerea e un val, bucuria – marea… Durerea e pârghia vieţii. Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică. Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om. Noi o întrebuinţăm ca cineva care nu ar şti să zboare cu aeroplanul şi s-ar mulţumi să alerge cu roţile, dar pe pământ."(Vasile Voiculescu)
Oare va ieși ceva?Ori inima ta se zbate în mocirla indiferenței???Omul nu și va îndrepta privirea spre sufletul său,ci caută întodeauna defectele aproapelui.Nimeni nu i perfect,dar ar trebui să ne asumăm responsabilitățile,nu numai drepturile.E ușor a da vina pe ceilalți pentru a salva aparențele deși în interiorul tău ți ai dat seama de greșeala făcută.Va fi așa frumos să ți asumi totul ,să spui întotdeauna doar adevărul.Iar lucrul acesta îți va oferi liniștea și împlinirea sufletească de care vei avea vreodată nevoie.

22.10.2010

Memory loves you

"Visele oferă aripi sufletului,liniște gândirii și viață închipuirii!Așadar visează, nu ți înrobi inima ci lasă te purtat de valul vieții.Încearcă să înlături monotonia,strivește ți durerea și zboară spre eternitate.Trec secundele, amintirile se sting în văzduhul plin de norii grei.Plumbul lor sugrumă libertatea creației.Totul e înghețat,oamenii par statui de piatră,iar vântul obosit a încetat să mai bată.Florile și au plecat coroana în fața iernii,copacii și au pierdut frunzele în mlaștina de acum.Universul e în neclintire,ceasul a încetat să mai bată ,iar timpul privește nepăsător dramatica piesă.Unde sunt păsările,unde au murit visele de odinioară??Casa i acum părăsită, ea nu va rămâne decât o simplă mărturie a vieții de altădată.Soarele își ascunde razele aurii sub aripa norilor de plumb.Întuneric,frig și doar o simplă adiere ce ți imprimă imaginea morții.Acum prințul întunericului își lasă perdeaua de neagră catifea peste oamenii de plumb,iar raiul își închide porțile pentru eternitate.Toamna a pus stăpânire pe viața noastră.Privirea i încețoșată de lacrimile roșii,picături de sânge izvorâte din adâncul inimii.Ce vreau eu?Tânjesc după melodia de odinioară,sunetul sufletului de altădată,acum abandonat pe o margine de etajeră.Era cântecul fericirii,al nemuririi.Acum am doar o amintire,singura ce a supraviețuit teribilei furtuni.Ea mă poartă întotdeauna spre vremuri de mult apuse,spre ruinele cetății efemere.Trecutul îmi apare treptat ,desfășurându și grandoarea în fața unui spectator,odinioară actor.Finalul nu i un mister   ci reprezintă propriul destin.Literele se împletesc într o ultimă strigare, sunetul de adio."


Totul a fost un vis,unul cu rădăcini adânci în viața reală.Așadar o ultimă postare pentru cel din urmă vis.Astfel, nu voi  mai scrie niciodată  despre propriile sentimente și trăiri.
"Trandafirii mint,visele mor!"

15.10.2010

Nihil sine Deo

Ești singur!Ţi au rămas doar amintirile și sentimentul de regret ce te sufocă.Trupul simte un imens gol ,visele devin coșmaruri,iar inima ta se usucă treptat.Soarele se ascunde,iar ochii tăi vor rămâne pradă întunericului.Ce poate fi mai trist decât să ți vezi murind puțin câte puțin sentimentele.Azi îngropi o parte,mâine încă una!Şi în tot acest timp rămâi în fața propriului mormânt și te întrebi în zadar unde ai greșit.Lacrimile nu reușesc să stingă dorul mistuitor,timpul s a  oprit ,iar omul pare hăituit de viața din trecut.Încearcă să fugă,să lase totul în spate,dar sentimentul de regret e pretutindeni.Moartea pare ieșirea din acest coșmar,însă Domnul nu și va lăsa fiul în ghearele satanei.Semenii tăi se dezic de tine și singur,aproape pe marginea prăpastiei încerci să te ridici.Însă ei nu țin cont de suferința ta și te aruncă în mijlocul războiului.Începi să te rogi,dar nu poți scăpa de umbrele trecutului.Ți au secat lacrimile,iar retragerea pare că ți va oferi liniștea.Au trecut secunde,minute,ore,ani și totuși ești prins în mijlocul aceleiași tragedii.Mulți te vor sfătui ,dar nimeni nu va știi vreodată ce a fost în sufletul tău.Însă simplul fapt de a fi fiul Domnului îmi oferă puterea să înving soarta crudă.M am rugat cu stăruință ca cineva să mi întindă măcar un deget,dar nu am primit nici măcar o privire.Am încetat să visez,m am schimbat,dar răul nu s a oprit.Însă acum la final voi mulțumi din suflet Domnului pentru  că a fost alături de mine în toate clipele.Fără El aş fi fost de mult pierdut.Deşi nu a putut să mi înlăture suferinţa,mi a întărit sufletul şi a reuşit să mi arate  întotdeauna răul ce se îndreaptă spre mine.Am ştiut tot ceea ce a urmat,iar lucrul acesta m a salvat.Astfel, ce poate fi mai frumos decât să ridici singur capul din mocirla în care ai fost aruncat de semenii tăi.

Visează ca și când ai trăi pentru întotdeauna,trăiește ca și când ai muri azi!

14.10.2010

Vis

                                                                         
"A trecut mult timp!Toamna își cerne frunzele peste amintirile cufundate în mlaștina trecutului,mintea mi zboară spre locurile de odinoară.Acolo mi am pierdut liniștea,acolo mi am îngropat sufletul și te am părăsit.Nu mai pot face nimic.Destinul își urmează traseul și nu mi oferă macar o mică pauză.Nu trecerea timpului mă afectează ci doar furtuna din sufletul meu.Încerc să sting focul mistuitor,dar nu pot schimba nimic.Mor pe zi ce trece.Azi dispare iubirea ,rămân doar cu un gol imens .Îmi e frică de mine,de viitor,de necunoscut.
Nu simt absolut nimic,trupul e cuprins de oboseală,ochii  îmi sunt tulburi,iar inima caută într o ultimă încercare bătaia de odinioară.Sufletul meu a uitat parfumul vieții!Gândurile pier în marea de vise deșarte,melodia de altădată se stinge în sunetul valurilor.Copilul de odinioară  dispare,iar trupul său se macină în bătaia secundelor.Am ajuns la capăt, acum voi fi nevoit să plec și eu.Voi lua tot trecutul cu mine!Astfel, eu nu te am părăsit, am rămas neclintit în fața tuturor.Cuvintele zboară spre trecut,ochii se închid și totul se termină cu un ultim gând."


"Toamna... Vântul se strecoara
Suierând pe lânga zid
Si ma roaga sa-i deschid
Ca-mi aduce vesti din tara.
Vesti din tara!... De la cine?
De la ei ori de la ea?
Sa mai fie cineva
Ca sa-ntrebe si-azi de mine?
Du-te, vântule, grabeste,
Si le spune c-ai aflat
Cum ca cel de mult plecat
A murit, nu mai traieste;
C-ai batut în lung, si-n lat,
Rascolind întreg pamântul
Si ca n-ai gasit mormântul
Celui mort, dar ne’ngropat!"(I.M)

S a terminat cu adevărat.Au murit speranțele,m au sugrumat propriile vise și sentimente.Nu vreau să aud nici măcar un cuvânt...Vreau să fiu singur!

08.10.2010

Adevăr

Viață sau doar o comedie de prost gust?O piesă tristă cu un final tragic.Și din păcate noi suntem actorii.Omul se naște cu un anumit scop,dar întotdeauna ne pierdem în oceanul păcatelor și în cele din urmă ne scufundăm singuri în mocirlă.Toți suntem mânjiți, iar la finalul vieții vom returna un suflet murdar ,plin de noroi în locul celui imaculat dăruit de Dumnezeu.Sunt confuz,nu mi pot ridica nici măcar o secundă privirea spre voi pt că mi aș pierde și ultima fărâmă de onoare.M am gândit, am stat pe scaunul meu  privind îngrozit jocul vostru!Unde au dispărut valorile, unde am ajuns?Cea dintâi calitate a omului ar fi trebuit să fie respectul.Totul începe din acest punct.Indiferent de persoană,de statutul acesteia,de capacitătile mintale, noi trebuie sa avem măcar un strop de respect față de toți.Însă voi căutați întotdeauna invidia celorlați,nu suportați adevărul ci încercati să l evitați.Acest mod de abordare a problemei nu reprezintă soluția ci doar o amânare,o amăgire.Toți aveți un scop și încercați să l obțineți prin orice mijloace!Nu va conta niciodată suferința celorlalți ci doar bucuria voastră.Nu sunt pesimist,văd doar realitatea,una crudă,dar una pe care o putem schimba.Timp de un an am stat închis și am privit detașat lumea exterioară.Am reflectat și am ajuns la o serie de concluzii.În primul rând termenul prieten nu are o bază reală.Nu există omul care te va ajuta dezinteresat,omul ce va rămâne alături de tine până la moarte.Toți îți sunt alături pânâ în momentele dificile pt ca apoi să uite ,să nege timpul petrecut alături de tine.Își bat joc de trecut,de tine pt ca mai apoi în clipa în care își vor aduce aminte de tine te vor căuta.Ești părăsit de către absolut toți.De ce pleacă?Nu găsesc nici măcar o explicație logică.Am avut o singură mare problemă,am crezut în prieteni,i am așezat pe un piedestal pt ca mai apoi chiar ei să mi demonstreze că nu și merită distincția.Cu ce am greșit?Poate sunt doar eu de vină.Așadar, îmi cer scuze că mi am creat o părere bună despre dumneavoastră.Îmi cer scuze pt că v am deranjat!Nimeni nu mi poate schimba impresia și absolut nimeni nu mi va întinde nicicând vreo mână de ajutor .Dar eu,eu cu  singuratatea mea voi căpăta fericirea.Nu mi e teamă de moarte,nici de voi și ve ți putea să mi luați absolut totul !Nu sunt orb și chiar dacă unii cred că nu mi voi da seama de faptele lor se înșeală.Însă voi respecta dorința voastră,iar dacă cineva va avea ceva de zis voi ține cont de părerea sa.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons