Vis

                                                                         
"A trecut mult timp!Toamna își cerne frunzele peste amintirile cufundate în mlaștina trecutului,mintea mi zboară spre locurile de odinoară.Acolo mi am pierdut liniștea,acolo mi am îngropat sufletul și te am părăsit.Nu mai pot face nimic.Destinul își urmează traseul și nu mi oferă macar o mică pauză.Nu trecerea timpului mă afectează ci doar furtuna din sufletul meu.Încerc să sting focul mistuitor,dar nu pot schimba nimic.Mor pe zi ce trece.Azi dispare iubirea ,rămân doar cu un gol imens .Îmi e frică de mine,de viitor,de necunoscut.
Nu simt absolut nimic,trupul e cuprins de oboseală,ochii  îmi sunt tulburi,iar inima caută într o ultimă încercare bătaia de odinioară.Sufletul meu a uitat parfumul vieții!Gândurile pier în marea de vise deșarte,melodia de altădată se stinge în sunetul valurilor.Copilul de odinioară  dispare,iar trupul său se macină în bătaia secundelor.Am ajuns la capăt, acum voi fi nevoit să plec și eu.Voi lua tot trecutul cu mine!Astfel, eu nu te am părăsit, am rămas neclintit în fața tuturor.Cuvintele zboară spre trecut,ochii se închid și totul se termină cu un ultim gând."

"Toamna... Vântul se strecoara
Suierând pe lânga zid
Si ma roaga sa-i deschid
Ca-mi aduce vesti din tara.
Vesti din tara!... De la cine?
De la ei ori de la ea?
Sa mai fie cineva
Ca sa-ntrebe si-azi de mine?
Du-te, vântule, grabeste,
Si le spune c-ai aflat
Cum ca cel de mult plecat
A murit, nu mai traieste;
C-ai batut în lung, si-n lat,
Rascolind întreg pamântul
Si ca n-ai gasit mormântul
Celui mort, dar ne’ngropat!"(I.M)

S a terminat cu adevărat.Au murit speranțele,m au sugrumat propriile vise și sentimente.Nu vreau să aud nici măcar un cuvânt...Vreau să fiu singur!