05.10.2014

Călătorie fără sfârșit

 " Am avut un vis... Mă aflam în mijlocul unei temniţe, într-o cameră întunecată, ticsită de mirosul de ceară al lumânărilor stinse, având înlânţuit trupul de podeaua rece şi faţa scăldată în şiroaie de sânge. Am trăit sau doar m-am lăsat purtat de brațele unui vis fără sfârșit? Nu recunosc nimic, nu-mi recunosc trecutul, prezentul, nici măcar chipul brăzdat de urmele acestei povești, până și gândurile mi se par străine, străine de mintea și sufletul meu. Îmi simt sufletul imobilizat, legat brutal de trupul bolnav, într-un spațiu atemporal, spațiu inundat de oglinda unui viitor previzibil. Trupul m-a trădat primul, urmat apoi de rațiune și în cele din urmă inima a fost redusă la tăcere de războiul celor două părți. În toată această incertitudine o singură îndoială nu mă poate cuprinde: Inima respiră, trăiește și își continuă bătăile, zvâcnirile până când ultima fărâmă de lumină apune, atunci când este strivită de talpa zecilor de ani. Inima are o forță de nestăvilit, forța de a ridica cadavrele din propriul mormânt, de a transforma irațiunea în rațiune și în cele din urmă de a reda suflul vieții. Ea, micuța de ea, trebuie protejată de întuneric, ură și mândrie! O inimă curată reprezintă singura cale către eternitate. Restul nu contează absolut deloc!
 Mi-am transformat viața într-un vis străin! Dar poate nu aceasta-i tragedia... "




E. C.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons