21:18
El CiD
" În lumină m am născut și-n întuneric am să pier, departe de toate visele, izolat în universul clădit din rămășițele trupului. Ce voi lăsa moștenire? Nimic, nici măcar o umbră sau o amintire, vor rămâne însă rândurile scrijelite în piatra sângerândă, lanțurile ruginite și o mare de întuneric și necunoscut. Nu credeam vreodată că omul își poate lega viața între semnificația a două cuvinte simple: a cere și a aștepta. Am cerut lumină și am primit lumină, raza care ar fi putut să mi lumineze drumul spre casă, spre tărâmul pe care l am părăsit demult, pământul unde-i o parte din mine. Flacăra s a stins și a transformat totul în lacrimi de foc, picături ce hrănesc cu ani și bucăți din suflet, părți uscate de trecut. Am învățat un singur lucru: orice strop de lumină străin de sufletul tău arde, transformă totul în scrum și niciodată nu ți poate vindeca rănile, nu ți poate lumina calea spre visul tău. Așteptarea îți poate aduce doar rolul unui jucător de șah orb, rolul în care rațiunea își va pierde esența cu fiecare mutare, rol pe care vei fi nevoit să l joci până la o înfrângere, înfrângerea ta. Așteptarea macină viața oricărui vis, ea poate fi atât de înșelătoare încât îți poate oferi efemerul ascuns sub aripile eternității. Misiunea noastră nu va fi îndeplinirea viselor, nici măcar așteptarea sau dorința de a primi, ci doar lupta, o luptă dusă până la capăt. Celelalte își pierd rostul și însemnătatea. Există o singură soluție pentru a putea îndepărta firele întunericului și a-ți lumina calea spre vis: lumina trebuie să vină din interiorul tău și orice s ar întâmpla să nu uiți că scopul va fi întotdeauna să păstrezi flăcara sufletului aprinsă. E singura cale de a atinge eternitatea. "
