11:42
El CiD
Omul este singura fiinţã înzestratã cu inteligenţã şi capabilã de anumite trãiri şi sentimente(conform def.).Reprezintã vârful creaţiei divine,stãpânul sau cel puţin paznicul lucrurilor minunate înfãptuite de Dumnezeu : planetele,stelele,întreg Universul.Însã totul se pierde treptat sau evolueazã??Ne am pierduit menirea, aceea de a veghea asupra bunului mers al universului,dar lucrul grav ar fi indiferenta şi rãul în care ne scufundãm.Curajul,adevãrul,iubirea şi respectul par a fi lucruri imposibil de atins.Abandonãm valorile trecutului, ne izolãm şi în cele din urmã ne întrebãm de ce totul pare neobişnuit??
“Ca sã ai totul nu trebuie sã ţi doreşti nimic!”
Un singur lucru mi aş dori,acela de a deveni un om “normal”.Însã pare imposibil, în cel mai bun caz pot realiza o imitaţie.Dacã am spune adevãrul mãcar pe jumãtate,dacã am respecta sau admira lucrurile care ne depãşesc,dacã ne am înconjura de persoane capabile de sentimente adevãrate totul,absolut totul s ar schimba radical.
Îmi e dor de copilãrie,poate singura perioadã din viaţã în care suntem scutiţi de griji.Iar dacã ne gândim cã nimic în lume nu este mai profund decât zâmbetul unui copil, cã nimic nu este mai sumbru decât deznãdejdea sa, putem afirma cu tãrie cã cei mai serioşi oameni din lume sunt copiii...
