Noaptea

"Am rămas ca întotdeauna același copil plin de vise, cu obrazul brăzdat de lumina firavă a lunii, având întotdeauna privirea încețoșată de amintirile ce și desfășoară grandoarea în valurile nepăsătoare, asemenea viselor ce și iau zborul și își pierd sufletul în hăul realității. Trupul meu a rămas o simplă statuie, una blestemată să și caute nemurirea doar printre semințele întunericului, călăuzit de imaginea ștearsă a unui tablou uitat într un colț al lumii, plin de praf și având alături doar un timp muritor, înțesat de ură și degradare. Trăiesc doar pentru a recăpăta rămășițele unui suflet demult apus, aruncat în bătaia vântului! El reprezintă singurul fir al vieții, al acestui blestem de a trăi veșnic! Doar noaptea îmi oferă o mică bucată de viață, dar din păcate toți oamenii trăiesc doar ocrotiți de lumina marelui împărat și niciodată alături de întuneric și singurătate. Dacă aș avea o singură secundă de libertate aș povesti fiecărui om că numai viața și visele îți pot oferi nemurirea și fericirea deplină. Răutatea, răzbunarea și singurătatea aduc doar suferință, un gol absolut și o pată de neșters pe fruntea oricărui sfânt! Dar vorbele mele ca și cuvintele se izbesc ca întotdeauna de un zid de netrecut și se întorc împotriva mea. Credeam că țipetele, urletele pot îndrepta privirea vreunui om spre statuia acoperită de praf și uitare și astfel aș fi putut să aduc în mijlocul acestui ocean de necunoscut un strop din lumina plină de viață și speranță. Acum sunt nevoit să caut cutiuța pe care am cedat o marelui stăpân și să încerc să pun pentru totdeauna capăt acestei înțelegeri. Mi am lăsat acolo inima și sufletul pradă întunericului și deznădejdii, închise pentru eternitate. Îi simt bătaia tot mai aproape asemenea unui concert fără sfârșit, dar diferit de fiecare dată. Nu aș fi putut să o las vreodată moștenire întunericului , dar el a fost singurul ce mi a promis un strop de nemurire și o bucățică de liniște. M am înșelat amarnic, iar acum nu mai pot recăpăta viața de altădată, nu pot găsi măcar o singură ieșire. Am ales demult finalul și atunci când voi găsi cutiuța o voi zdrobi și arunca pradă trecutului, iar eu voi păși alături de ea spre tărâmuri apuse în negura timpului!        "