Dans

" Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
  Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.
  Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
  Tragică beţie, moale legănare...

  Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
  Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
  Fără nicio şoaptă. Numai să-mi întinzi
  Braţele de aer ale clipei duse.

  Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
  Câtă deznadejde paşii noştri mână!
  Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
  Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...

  Mâine dimineaţă o să fim străini,
  Vei privi tăcută mâine dimineaţă
  Cum prin descărnate tufe, în grădini,
  Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

  Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
  Când mi-am plâns iubirea destramată-n toamnă,
  Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
  Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

  Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
  Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
  Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi -
 În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare..." (N.L)