03.10.2011

Viață sau ...

"  Viață sau iubire? Într o epocă a micilor vise,  presărată de un timp mort și având gustul simplu al monotoniei viața omului și a pierdut demult ultimul diamant. Oricât am încerca să ne ridicăm privirea din cenușă și să ne ștergem fruntea de praful indiferenței nu reușim decât să mâzgălim și ultima porțiune de inocență și onoare. Omul a decăzut! Și a pierdut conștiința, și a renegat trecutul și a ales moartea, durerea, neîmplinirea și întunericul. Pomul vieții s a transformat în pământ, iar anii săi s au pierdut printre amintirile neînsemnate ale muritorilor. Ne am schimbat armura în hainele unui cerșetor, am străpuns cu răutate ultima zvâcnire a inimii și ne am blestemat propriul destin. Ochii noștri au căpătat umbra acestui întuneric nemărginit, dând naștere doar lacrimilor pline de răzbunare și egoism. Râsul, zâmbetul, lacrimile, toate s au transformat în uneltele îngerului întunecat. Au sosit vremurile în care adevărul și a pierdut coroana în dauna măștilor, a minciunii și urii. Din râul acesta infinit de răutate le am împărtășit tuturor stropul păcătului, am pângărit sufletele copiilor și nu le am oferit decât moartea. În lipsa iubirii am ales viața... Am ales efemeritatea în locul nemuririi, am ales banalul, am ales ura, am ales singurătatea, am ales păcatul. Când oare iubirea, mila, lacrimile, dorul , adevărul, munca au devenit o rușine pentru muritori? Din păcate în acest ocean plin de nebunie, nimeni nu are puterea de a și striga vinovăția, niciunul nu și poate înfrânge lașitatea și rușinea. Sufletele voastre se vor stinge într o groapă comună, într o mediocritate grotească, fără strop de respect și onoare. Te mai poți numi om ? Ce rost au cuvintele tale dacă întotdeauna nu  reușești să le inspiri viață, ci doar se nasc și se izbesc de realitatea ta. Vă ridicați singuri statui și de fiecare dată nu reușiți decât să vă luitruiți masca hidoasă. Mi e teamă că n spatele unui copil se poate afla un monstru, că n înăuntrul celui de lângă tine crește doar pomul răzbunării, că n schimbul cuvintelor și a privirii inocente voi primi doar răutatea voastră. Trăiesc într o lume de porțelan, o lume a măștilor negre, universul muritorilor de azi. Sunt singur, mereu căutând în spatele sufletelor de hârtie și a privirilor flăcăra nemuririi, dar găsind de fiecare dată în interiorul muritorilor  o inimă neagră și un suflet adormit de sunetul grotesc al sângelui infectat. Aleg iubirea, onoarea, curajul, adevărul, mila, lacrimile, dorul , iar restul ce țin de partea întunecată  le las celor care mi le dăruiesc în fiecare secundă, la orice pas și în spatele oricărui cuvânt."


2 comentarii:

Lavinia Dance spunea...

Este foarte frumos acest text, si plin de adevar si de tristete...
Imi place fraza din incheiere.

Mallynna spunea...

Un text super din toate punctele de vedere.

Multumesc pentru apreciere

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons