Tristețea izvorăște din râul întunecat al sufletului! Râul plin de amintiri scăldate în sângele miilor de vise mutilate, rămase fără speranța și lumina de odinioară! Fără trup, cu sufletul răvășit prin valurile timpului încerc să mi ridic privirea, să alung ceața din mintea mea și să aduc un strop de lumină și demnitate în golul din pieptul sfărâmat de loviturile mult prea puternice.Îmi iau zborul fără regrete, fără durere având alături doar un singur vis! Sper ca într o zi să revin!
2 comentarii:
...
nu am cuvinte azi.
ai un premiu la mine pe blog..:)
Trimiteți un comentariu