22:54
El CiD
Sunt un copil, un copil cu sufletul zdrobit, un copil înfrânt de timp și oameni, unul aruncat în mijlocul unui ocean al nebuniei, purtat de valuri spre hăul întunericului. Au trecut anii... Ani în care am învățat să mor, ani în care am învățat să mă nasc a doua oară, secunde ce mi au adus efemeritatea și veșnicia, durerea și fericirea, lacrimile și zâmbetele, curajul și teama, onoarea și rușinea. Am fost înfrânt de mii de ori, am renunțat la trecut și amintiri, mi am abandonat viața și am trecut de fiecare dată prin mlaștina rușinii și de fiecare dată mi am șters fruntea de întuneric, am sugrumat țipătul de deznădejde și am așteptat ca tăcerea să mi aducă liniștea. Acum sunt mult mai fragil, dar în același timp mult mai puternic, având în suflet miezul tristeții și în fiecare strop de sânge mii de lacrimi de fericire. Îmi ridic sabia, îmbrac veșmântul cerșetorului de odinioară și mi îndrept pașii spre câmpul de luptă, spre câmpul plin de răutate și durere. Am venit să lupt împotriva întunericului și niciodată nu mi voi pleca fruntea, voi lupta până la ultima picătură de energie, până la ultima suflare!
4 comentarii:
sper ca ai alaturi de tine pe cineva in lupta asta, caci e greu sa te duci la razboi singur...
Lupta va fi intotdeauna, si daca nu vom renunta vom invinge! Foarte frumos ai spus, te-a facut mai puternic...
Felicitari pentru curajul de a ,lupta impotriva intunericului..
lupta...fiecare din noi duce o lupta. ideea e sa realizam de partea cui suntem, si impotriva cui luptam. de multe ori suntem asa de confuzi...faina postare, insa parca prea sumbra. si melodia de fundal la fel...cheer up, my friend! you're alive! :)
Trimiteți un comentariu