Sacrificiu

"  De ce? O simplă întrebare retorică, două cuvinte care mi sfârâmă orice bulgăre de încredere și câteva litere încrustate atât de adânc pe aripile gândurilor încât îmi e imposibil să mi uit măcăr o secundă nedumerirea. Unde au dispărut oamenii? Unde-i iubirea, unde-i respectul, unde-i sufletul lor? Mă uit la fiecare om și rar, tot mai rar zăresc o sclipire de viață în inima și în ochii lui. Oamenii nu mai știu ce înseamnă mila, sacrificiul, răbdarea, lupta și de aici au uitat ce înseamnă viața. Au uitat că suntem datori să luptăm zi de zi pentru cel mai neînsemnat vis, au uitat cât de frumos e să întinzi brațul tău celor care au nevoie, au uitat că un om înseamnă mai presus de toate un amestec între trup,minte și suflet. " ...

Read more »

Un surâs

 "  Surâs de toamnă târzie și o durere atât de vie, născută parcă din mijlocul unor amintiri contradictorii, amintiri luminoase prăfuite de greutatea a două decenii ce și împletesc culorile cu imaginile sfâșietoare rupte din trupul unui an apus. După ani la rând în care mi am jucat rolul am decis că a sosit timpul să renunț, să las în spate chipul victimei, să mi smulg masca și să mi zdrobesc ultimele rămășițe ale sufletului. M am zbătut în propria-mi mlaștină și chiar de am știut unde-i cel care m a doborât mi am întors privirea, am alungat orice gând și am început să i caut în mijlocul haosului trupul lui, trupul celui care m a lăsat prizonierul acestui război. Am simțit abia acum, acum când inima mi-e atât de rece, când sufletul...

Read more »

Viața

                       “ Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte. ”                                                                                                                            ...

Read more »

Joc

"  Haos, trecut, îndoială și același joc fără capăt, același tunel ticsit de întuneric și mii de drumuri întortocheate, prăfuite de uitare mi au rămas moștenire. Un labirint în care sacrificiile sau visele își pierd suflul în mantaua misterului, tărâmul în care fiecare strigăt, pas întărește stratul de pânză din jurul tău. Sunt nevoit să mi port povara în mijlocul unei furtuni: nu mi pot da seama dăcă prezentul mai există sau e doar o iluzie a trecutului, nu pot distinge durerea sau fericirea, nici măcar pământul unde zac nu mai reprezintă o certitudine. Sufletul meu pare că se adâncește într-un hău infinit, o cădere fără final, iar puținele secunde în care nu mai simt căderea par doar simple iluzii. Nu sunt o victimă, poate doar una a...

Read more »

O inimă

 " M-am temut de tăcere, de faptul că nu aș mai putea rosti vreun cuvânt sau măcar scrijeli o singură literă, că inima mea își va pierde suflul prin ungherele înghețate ale sufletului. Fără inimă nu reprezint nimic, poate doar un simplu trup înghețat în mijlocul unui pustiu. Un pustiu ce nu există, unul spre care credeam că am reușit să i tai toate legăturile, să i șterg imaginile zugrăvite în mintea-mi. Nu am încercat nici măcar să mi imaginez ziua aceea, dimineața în care mă voi trezi și nu voi mai simți nimic, nici golul, nici durerea, nici bucuria, ci doar o liniște sfărâmătoare și un sentiment de resemnare, de capitulare. Că nu voi mai putea scoate vreun sunet și mi voi accepta rolul de martor pentru eternitate. Îmi e tot mai greu...

Read more »

Labirint

"  Cât timp a trecut? O secundă, o zi, un an sau o viață? O viață de om irosită... Am crezut că omul are libertatea de a alege: un drum sau o viață. Însă viața e un drum și drumul o viață. Suntem prinși în mijlocul acestui labirint fără a avea măcar o simplă imagine descătușată de acest tărâm, ne rămâne doar posibilitatea de a alege un drum spre același final. Am încercat deseori să înțeleg care ar fi scopul acestui labirint, de unde venim și care-i rostul alegerilor noastre? Am avut iluzia că aș putea să opresc totul dacă aș rămâne nemișcat în mijlocul aceluiași loc, dar labirintul e într-o continuă schimbare, într-o mișcare pe care nu o poți împiedica și astfel abandonul, refuzul de a continua să joci același rol într-o piesă care se...

Read more »

Lumină

       "  În lumină m am născut și-n întuneric am să pier, departe de toate visele, izolat în universul clădit din rămășițele trupului. Ce voi lăsa moștenire? Nimic, nici măcar o umbră sau o amintire, vor rămâne însă rândurile scrijelite în piatra sângerândă, lanțurile ruginite și o mare de întuneric și necunoscut. Nu credeam vreodată că omul își poate lega viața între semnificația a două cuvinte simple: a cere și a aștepta. Am cerut lumină și am primit lumină, raza care ar fi  putut să mi lumineze drumul spre casă, spre tărâmul pe care l am părăsit demult, pământul unde-i o parte din mine. Flacăra s a stins și a transformat totul în lacrimi de foc, picături ce hrănesc cu ani și bucăți din suflet, părți uscate...

Read more »

Portret de toamnă

  " N-am să te iert vreodată, toamnă! N-am să te iert că mi ai oferit brațul tău și mi ai condus visele spre realitate, n-am să te iert că m ai iubit și ai vărsat mereu o lacrimă peste chipul meu ars. N-am să te rog să mi cruți viața, aș vrea însă să mi iei totul, să nu mă mai  părăsești vreodată, să nu mă lași pradă gerului și uitării. Am rămas singur, dar am învățat să te iubesc, am învățat ce înseamnă dorul, am învățaț să privesc omul direct, să nu mi închid ochii și să nu mi plec fruntea în fața durerii lui. Te caut de atâta vreme și abia acum am aflat sensul cuvintelor tale, știu că inima mea va fi întotdeauna o mică parte din sufletul tău și am să te rog ca peste zeci de ani să mi înfășori trupul în mantaua frunzelor tale, să...

Read more »

Dorință

  " Aș vrea să pot visa, să pot păși pe același drum și să respir mireasma dulce a serii cu fiecare celulă a trupului, să mi las mintea pradă tăcerii, să alung orice gând departe și să rămân întins pe covorul rece al pământului zile întregi, să ascult doar bătăile inimii și ticăitul ceasului, să mi las sufletul să plutească alături de freamătul vântului tomnatic. Aș vrea să pot sta alături de copilul de odinioară,să mi las rațiunea înlănțuită în aceeași odaie cu trecutul, iar trupul să mi fie acoperit de frunzele răpuse și sufletul să l pot oferi viselor toamnei. Am nevoie de tine... toamnă. " ...

Read more »

Drum

   M aş fi retras... Dacă nu aş fi pronunţat în trecut câteva cuvinte simple, cuvinte pe care am jurat să le respect şi să le transform într-o barieră, o limită peste care nu aş fi putut trece niciodată, aş fi lăsat totul în urma-mi şi nu aş mai fi risipit nicio secundă pentru a încerca să înţeleg principiile lumii în care trăim. Nu m aş fi zbătut să înţeleg orice anomalie, să caut un strop de bunătate în greşelile sau în purtarea oamenilor şi aş fi lăsat onoarea trecutului, aceea de a-şi scrie propria istorie şi de a interpreta adevărul. Ştiu că nu mai pot continua în acelaşi tipar, nu din neputinţă, ci doar pentru că aş risca să mi transform sufletul într-o copie a sufletelor responsabile de portretul lumii de azi. Nu ştiu dacă...

Read more »

Liniște

  " Glasul s a stins. A fost acoperit de vocile lipsite de rațiune, de țipetele grotești ale oamenilor, de tânguirile și urletele sufletelor strivite. Nu mai recunosc glasul omului neajutorat de cel fals, nu pot să fac diferența între dezamăgire și răzbunare, între iubire și ură. Singura soluție va fi să las tăcerea să mi conducă pașii spre tărâmul său și să încerc să nu mai răspund vreunei lovituri primite, să i las să calce peste sufletul și inima unui om care nu a uitat și nu va uita scopul vieții. " " Fă-ți datoria oricând, totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuţi."...

Read more »

Testament

  În acest haos al prezentului, furtuna în care România a fost târâtă de aripile comunismului, ne au mai rămas doar câteva cuvinte moştenire. Rânduri ce au luat naştere în trecut, un trecut în care onoarea, demnitatea şi respectul aveau o mare însemnătate, vremuri în care românii s au sacrificat pentru viitorul acestei ţări. Azi trăim într-o Românie dezbinată, o Românie secătuită de lăcomia unor oameni fără caracter, o Românie în care un monstru născut în perioada comunismului ne vorbeşte acum despre democraţie, un om ce se înalţă deasupra personajului Nae Caţavencu şi ridică barierele demagogiei şi limitele ridicolului la un nivel de neînchipuit. Un laş ce se agaţă de orice cuvânt pentru    a şi menţine funcţia, un om ce şi a pierdut ultimul strop de onoare ignoră...

Read more »

Mască

"   Mă tem că nu mai pot pronunţa vreun cuvânt, că nu voi mai putea suporta greutatea literelor mâzgălite pe albul hârtiei şi orice strigăt va deveni curând un amestec de sunete indescifrabile. Raţiunea, miile de gânduri fără rost mi au năpădit viaţa, au sugrumat visele şi au aşezat întreg pâmântul deasupra sufletului meu. Trăiesc într o lume dezrădăcinată de orice urmă de prezent, o lume a gândurilor oarbe, a amintirilor şterse, un tărâm în care nu mi pot recunoaşte nici chipul, o lume în care mă simt atât de înstrăinat de cel de odinioară încât rareori mai simt un strop de viaţă în suflul bătăilor de vânt. Sunt atât de rare clipele pe care le simt, atât de puţine secunde care reuşesc măcar să mi aducă sentimentul că odată am trăit......

Read more »

Octavian Paler

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om polit...

Read more »

Ruine

" Am evitat o singură luptă: războiul împotriva trecutului, împotriva amintirilor, împotriva unei vieţi imaginare, viaţa zidită pe fundaţia viselor ce urmăreau doar firul dreptăţii, singurele care încercau să modeleze adevărul pur, să rescrie trecutul şi să i îndrepte paşii spre drumul corect. Trecutul nu moare atâta timp cât mintea, inima şi sufletul unui om păstrează vii imagini frânte şi prăfuite de timp. Oamenii trăiesc doar prin noi, întâmplările prind viaţă doar atunci când rădăcinile lor se prind în interiorul nostru, noi putem conserva totul: chipul unui om care nu mai există, visele care şi au pierdut vlaga şi suflarea, amintirile neînsemnate şi implicit un întreg univers. Mi a fost teamă să nu mi respect jurâmântul, să las din mâna-mi...

Read more »

Singurătate

"  Singurătatea e un  amestec miraculos de uitare, putere, speranţă, durere, regret şi împlinire. Un amestec plin de contradicţii, fără gust, fără miros, nici negru, nici alb, un amestec ce înlocuieşte sunetul cuvintelor cu tăcerea paşilor săi. Singurătatea îşi schimbă chipul în funcţie de sufletul omului, celor fragili şi lipsiţi de putere le împlântă în inimă doar teama şi deznădejdea, iar destinul lor va fi înlânţuit de un viitor mort şi fiecare secundă va aduce regretul şi mai ales un argument fals ce încurajează sufletele înconjurate de mantia singurătăţii să i acuze pe cei din jur pentru pustiul lor. Ar trebui să ne asumăm răspunderea pentru fiecare alegere făcută, iar dacă într o zi ne vom trezi în faţa unui deşert sau a unui...

Read more »

Răsărit

” Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă-i vom da ascultare copilului pe care-l purtăm în suflet, ochii noştri vor reîncepe să strălucească. Dacă nu vom pierde contactul cu acest copil, nu vom pierde contactul cu viaţa.”                                                                                                                        Paulo Coelho ...

Read more »

Inima

 " Cuvintele, raţiunea, timpul, prezentul, toate şi au pierdut statutul, acum sunt doar firişoare de nisip ce şi pierd urma şi esenţa în mijlocul unei furtuni. Cuvintele ne îndreaptă paşii spre tăcere, raţiunea spre nebunie, prezentul către trecut, iar timpul îşi uită misiunea şi ne lasă prizonierii unui tărâm atemporal. Mi am lăsat destinul în mâna raţiunii şi m am trezit respirând doar trecut, un trecut atât de bine conservat încât nu mai pot face distincţie între trecut şi prezent. Aveam nevoie de acest trecut, fără această fortăreaţă aş fi construit doar turnuri de nisip şi orice luptă ar  fi avut un singur deznodământ. Dacă oamenii şi ar da seama de neputinţa mea, de fragilitatea zidurilor erodate, dacă unul singur ar încerca...

Read more »

Ploaia

  "Să vină ploile atunci când sufletul mi e gol, atunci când ochii mi au secat şi sufletul are nevoie de lacrimi. Atunci când frunzele pomului vieţii îşi pleacă destinul în faţa soarelui neîndurător, atunci când visele uscate au nevoie de picăturile unei noi vieţi. Să pot respira astfel în ţărâna trecutului şi a prezentului, să pot menţine vie necontenita bătaie a inimii,  să pot pluti spre ţârmul viitorului. Să vină ploaia! "                                         "Cuvinte goale - nori ce trec fără să lase ploaie." ...

Read more »

Paradis pierdut

"Aș scrie despre iubire... Despre viață, despre trecut și viitor, despre durere și fericire, dar mă tem că am pierdut orice cuvânt în mijlocul acestei așteptări fără capăt. Nu mai pot distinge chipul oamenilor, nu mai pot oferi viselor viață și nici amintirilor scena pe care își desfășoară zi de zi filmul prăfuit. Îmi e teamă de neant, de faptul că într o dimineață mă voi trezi mutilat, fără inimă și suflet, având doar trupul și mintea unui muritor. Dacă lumânarea din sufletul meu s ar stinge, dacă inima ar înceta să bată, dacă ochii mei și ar pierde lumina sunt sigur că nu voi mai exista, voi fi înfrânt pentru totdeauna. Fără iubire nu sunt nimic, fără durere nu aș simți atingerea bucuriei, fără dor, fără credință nu aș putea supraviețui nici măcar o singură oră în mijlocul unui deșert al...

Read more »

Zi

" O singură zi și voi pleca...Doar câteva ore încărcate de nerăbdare și speranță, ore în care încerc să las deoparte orice vis și să aduc pentru ultima oară în lumina prezentului imaginile apuse ale trecutului. Sunt amintiri prăfuite, scăldate în lacrimi, picturi ce și pierd grandoarea și luciul sub talpa grea a timpului. Am revăzut de mii de ori zidurile falnice ale cetății de odinioară, chipurile nelipsite de viață ale oamenilor plecați și mai ales trupul și sufletul copilului de altădată. Voi închide amintirile, numele, trecutul în spatele ruinelor de acum și fără vreun strop de regret voi lăsa focul să mi mistuie viața și puținele ziduri rămase. Doar știind că nu există niciun loc în care aș putea să mă retrag voi rămâne până la sfârșit...

Read more »

Somn

   "Am dormit mult, atât de mult încât mi am uitat scopul, am alungat orice urmă de amintire a războiului și am încercat să uit totul, să las în urmă orice luptă și ideal, iar în final să mi semnez capitularea. Războiul acesta mi a zdruncinat întreaga ființă, mi a dezbinat gândurile și visele și a condus sufletul meu în mijlocul deșertului. M am amăgit și am sperat că o secundă de liniște ar putea să mi întărească cugetul și să mi ofere posibilitatea de a mi aduna forțele risipite. Doar că am uitat un singur amănunt : viața râmâne o luptă continuă, iar orice clipă încărcată de nesiguranță, orice pas înapoi te poate zdrobi pentru totdeauna. O singură secundă și eu am pierdut lupta de o viață, am pierdut pâmântul câștigat în ani, pâmântul...

Read more »

Departe

" Atâţia dintre semeni nu prea ştiu ce să înceapă-n zori cu suferinţa. Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa. Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunţi albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgăre de ţărână o lacrimă sau sâmbure de cer. Nu mai calcă pe pământ cine calcă-n suferinţă. Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă. Tată, carele eşti şi vei fi, nu ne despoia, nu ne sărăci, nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă. Alungă pe aceea doar care destramă, dar nu pe-aceea care întăreşte fiinţa-ntru fiinţă.  Fă ca semenii noştri, de...

Read more »

Zbor

"Am încetat lupta! Mi am pierdut sabia, demnitatea și chipul nepătat sub cerul murdar al acestui război fără sfârșit, au trecut ani de la prima luptă, ani care nu și au respectat misiunea și m au lăsat pradă unui timp mort, un timp incapabil să aducă vreun strop de viitor în sufletul meu. Am încetat să trăiesc și am rămas doar o stranie nălucă într un univers imaginar, un univers întunecat, unul tainic, lipsit de viitor, presărat doar de prezent și de o singură imagine ștearsă a unui trecut îndepărtat. Am încercat să i ofer sufletului aripi, să l alung spre alt târâm, locul ce i ar putea aduce o picătură de viață și ar nimici lanțurile robiei. Am fost înfrânt, iar zborul plin de măreție și speranță a mușcat nisipul întunericului, iar aripile...

Read more »

Trup și suflet

  " Nu voi uita niciodată, nu voi lăsa timpul să mi fure cea din urmă imagine a trecutului, ci vreau ca ea să mi rămână adânc sculptată în aripile sufletului. Respir trecut, visez trecut și trăiesc în trecut. A trecut atâta vreme de la ultima clipă trăită încât aș putea să părăsesc acest tărâm fără niciun regret, ani în care eu mi am semnat propria sentință, ani în care am uitat să lupt pentru viitor. Am uitat de fiecare dată scopul meu și mi am târât trupul în mii de lupte fără rost, am încercat să apăr dreptatea, să nu las trecutul uitat într un colț obscur al acestei lumi, să lupt pentru onoare și adevăr, să nu mă las vreodată prizonierul lucrurilor lipsite de esență și să nu mi plec fruntea și să accept anomaliile lumii de azi. O parte din mine a murit în trecut! O parte din inimă,...

Read more »

Copil

"  Voiam neapărat să mă întorc, să pot păși iar pe tărâmul realității, să pot ajunge la mormântul copilului răpus de uitare și răutate. Au trecut ani de atunci, ani în care eu am rătăcit căutându mi un modest așezământ în care aș fi putut scăpa de orice gând, orice vis și aș fi rămas singur în odaie cu trecutul. Știam în clipa când am părăsit acest târâm destinul bietului copil, condamnat la întuneric și singurătate de oamenii care odinioară mi au fost alături, dar cu sufletul sfâșiat și cu obrazul brăzdat de miile lacrimi i am sărutat fruntea și i am promis solemn că mă voi întoarce și voi alunga orice strop de pâmânt și moarte de pe trupul și sufletul său și vom rămâne pentru totdeauna împreună. Nu a trecut nici măcar o secundă în care...

Read more »

Stea

    "  M aș întoarce... M aș întoarce pentru totdeauna, aș părăsi pustiul și l aș lăsa moștenire timpului, aș înceta să mai stropesc zidurile de nisip și aș lăsa glasul tainic al vântului să și înfășoare mantaua în jurul ruinelor. În atâția ani nu mi aș fi imaginat vreodată că aș putea învăța gustul amar al uitării, dar timpul m a învățaț totul. Mi a oferit o palmă, o palmă părintească peste un obraz plin de încredere, unul mult prea visător și lipsit de orice urmă de îndoială. Am crezut ani la rând că singura armă a omului de a lupta împotriva uitării ar putea fi tocmai acest război. Din păcate chiar de vei reuși să menții nestinsă flacăra chipului drag al unui om va fi de ajuns ca el să rupă ultimul fir către tine și vei...

Read more »

Lupta

"   În cea din urmă clipă, atunci când flăcara speranței se stinge și sufletul se simte zdrobit de suferință și durere, atunci când lupta pare a lua sfârșit, când ochii și au pierdut ultimul strop de lumină în infinitul întuneric voi lăsa trupul și mintea pradă dușmanului și mi voi aduna doar rămășițele unui suflet bolnav. O inimă ciopârțită, un singur vis și câteva amintiri mă vor însoți în noua viață, restul le voi lăsa moștenire trecutului. Pare imposibil să ți învingi dușmanul și mai ales să lupți împotriva ta atunci când abia mai poți respira, atunci când dezamăgirea ți a cuprins întreaga minte, dar liniștea, onoarea, curajul, credința și mai ales iubirea îmi pot oferi aripile spre târâmul visat. Mă rup de propriul trup, de amintiri,...

Read more »

Iubire

...

Read more »

Decizie

"   Am rămas mut... Mut la durerea celor din jur, mut în fața vieții și mai ales am încetat să lupt alături de ceilalți oameni. Simt cum sub pielea oricărui om, sub zâmbetul său, în interiorul său dezamăgirea și durerea cresc în fiecare zi, în fiecare secundă se ridică și așteaptă să spargă inima omului. Durerea, dezamăgirea nu sunt și nu vor fi niciodată demne de a rămâne alături de noi precum amintirile, ci trebuie lăsate să se stingă în propria cenușă. În caz contrar acestea vor râmâne mereu în interiorul nostru și își vor crește influența asupra gândurilor și a viselor noastre, iar în cele din urmă vor reuși să ne coordoneze pașii. Ca om nu mai cred decât în iubire și Dumnezeu... Fără aceste două lucruri lumea mea nu ar mai exista!...

Read more »

Nebunie

 "  Curând îmi voi uita numele, voi alunga amintirile și voi lăsa tăcerea să mi poarte aripile spre pânza țesută de slujitorii tăcerii. Orice cuvânt împărtășit, orice zâmbet și mai ales orice vis m au trădat și mai devreme sau mai târziu și au întors armele spre sufletul meu. M am luptat cu răutatea oamenilor, m am luptat cu durerea și mai ales am dus un război crâncen împotriva mi. Orice sunet, orice șoaptă îmi smulg o părticică din inimă și după ce cutreieră altarele pâgâne și își scaldă trupul în mocirla întunericului se întorc cu un singur scop: să fure și cel din urmă strop de viață și să mi așeze o cărămidă peste inima ce le a oferit odinioară suflare. Sunt descumpănit de aceste purtări, dar niciodată nu m am gândit cu adevărat...

Read more »

Lupta

"   Râmâi alături de inima mea, de sufletul meu de copil, alături doar de amintirile parfumate ale unei vieți zbuciumate și nu mi părăsi trupul în ghearele timpului, ci aruncă l departe în mijlocul oceanului, în mijlocul necunoscutului și a miilor de lacrimi. Nu există început, nici sfârșit, ci doar o continuă luptă, o luptă lipsită de grandoare, o luptă împotriva realității, a destinului.  Viața este și va râmâne o luptă continuă, un război ce nu suportă amânare, o luptă fără sfârșit, un război împotriva unui dușman invizibil, unul care atacă mișelește, nelipsit de egoism și viclenie! Oricât ai fi de rănit și lipsit de orice strop de putere niciodată nu va cuteza să ți împlânte pumnalul și în cele din urmă să poți căpata statutul...

Read more »

Poezia

"....și n-ai înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței....Să cânte ploile tocmai atunci,Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc și ne dor,când soarele arde și mâinile miros a îndoială,când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,când amintirile au gust amar și speranța e un cuvînt dificil și cel care cântă ploile riscă să fie disprețuit și lovit...pentru nebunia și curajul său care cântă ploile,care cântă torentele când oamenii ridică brațelerămân răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei.Cine să anunțe ploile....dacă nu poezia ?!Cine să aibă curajul să vadă pe cerul golnori de ploaie...."                                                                              ...

Read more »

Eu

   Omul are o îndemânare extraordinară în a lipi etichete pe fruntea celor din jur, de a încadra fiecare persoană într o anumită categorie în funcție de gândirea celui care clasifică. Omul  nu poate fi clasificat, el nu este asemenea unui lucru lipsit de viață, unul ce își asumă rolul toată viața, ci întotdeauna omul își poate depăși granițele și poate străpunge hotarele categoriei în care a fost aruncat de semenii săi. De a lungul timpului oamenii m au încadrat în fiecare categorie, din cea a oamenilor lași în cea a celor curajoși, din cea a celor nebuni în a celor raționali, din cea a oamenilor retrași în cea a celor ce vorbesc prea mult, din cea a celor visători în cea a pesimiștilor. Am învățaț demult să trec peste orice...

Read more »

Tăcere

" Tu pluteşti ca un vis de noapte deasupra sufletului meu. Îţi sprijini tâmplade inima mea ca de o piatră roşie,şi aştepţi să-ţi spun numeletuturor lucrurilorpe care eu am isprăvit de multsă ţi le mai spun.Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,înclinată ca mătasea unui steagîntr-o zi fără vânt.O, nu pleca nicăieri!Îmi voi rupe inima cu un singur gestal mâinii,ca să răsară durerea care ştienumele durerii,ca să răsară dragostea mea de bărbatcare ştie numele tău ciudat, de femeie."                                                       ...

Read more »

Rutină

 "  Zi de zi aceeași luptă în mijlocul unui trup mistuit de haosul timpului, un război crâncen între micile fârâme desprinse din sufletul unui luptător biruit de propriile sale vise și gânduri. M am chinuit să înțeleg capriciile timpului, dar după atâta vreme amarnică am reușit să aflu că singurul care influențează timpul e omul. Nu mă pot împăca niciodată  cu cei care au ales să și schimbe doar înfățișarea, cu cei care uluiți de grandoare sufletului au lăsat orice strop de respect în urmă și au plecat fără să și întoarcă vreodată privirea spre trecut. Trecutul, amintirile nu merită indiferența oamenilor, ci doar prin trecut și amintiri vom reuși să îndreptăm cursul destinului. O viață de om nu înseamnă doar viitor și prezent,...

Read more »