Nebunie

 "  Curând îmi voi uita numele, voi alunga amintirile și voi lăsa tăcerea să mi poarte aripile spre pânza țesută de slujitorii tăcerii. Orice cuvânt împărtășit, orice zâmbet și mai ales orice vis m au trădat și mai devreme sau mai târziu și au întors armele spre sufletul meu. M am luptat cu răutatea oamenilor, m am luptat cu durerea și mai ales am dus un război crâncen împotriva mi. Orice sunet, orice șoaptă îmi smulg o părticică din inimă și după ce cutreieră altarele pâgâne și își scaldă trupul în mocirla întunericului se întorc cu un singur scop: să fure și cel din urmă strop de viață și să mi așeze o cărămidă peste inima ce le a oferit odinioară suflare. Sunt descumpănit de aceste purtări, dar niciodată nu m am gândit cu adevărat să mi părăsesc locul, ci doar deseori am fost nevoit să mi sacrific o parte din suflet și să evit situația în care aș fi nevoit să mi calc peste inimă și gândire, deși nu puține au fost aceste clipe, aceste secunde în care am zburat atât de jos încât am simțit suflarea rece a dușmanului. M am ridicat de fiecare dată cu un zâmbet pe chip și nu am lăsat niciodată ca mirosul groaznic al sfârșitului să mi sugrume liniștea și stăpânirea de sine. Știu că la capătul oricărui zbor voi cunoaște gustul nisipului, dar nu renunț la nicio luptă și de fiecare dată nu voi ezita să mi întind aripile spre orizontul vieții. Mă voi întoarce totdeauna și indiferent de situația și mai ales de mlaștina în care voi fi prins nu voi ezita să ofer oricărui neajutorat un strop de ajutor, un cuvânt, o faptă neînsemnată ce i ar putea aduce o picătură de putere, un ajutor mărunt ce i ar mâna pașii spre lumea cunoscută și nu l ar lăsa să rătăcească în această junglă lipsită de reguli și rațiune. Dar pentru a izbândi neajutoratul va trebui să învețe valoarea faptelor și a gesturilor și mai ales să învețe că oricât și ar dori un om să ia asupra i problemele noastre nu va reuși, ci îți poate oferi doar un mic imbold, impuls pe care dacă nu vei reuși să l gestionezi cum trebuie vei pierde lupta definitiv. Să încercăm să lăsăm deoparte impresiile, să uităm numele durerii și al răutății și să pășim fără frica că vom fi înfrânți în iureșul acestui război numit viață. Vă pot spune că nimic și absolut nimeni nu vă poate dobârî entuziasmul, nimic nu vă poate aduce înfrângerea, ci singura ce poate face acest lucru va fi teama din sufletul vostru, teama de eșec, neîncrederea în forțele voastre. Niciodată o luptă între David și Goliat nu va fi câștigată de un David temător, cu sufletul încercat de sentimentul deznădejdii și îmbibat de teama înfrângerii. În clipa când ve ți porni la luptă încărcați de acest sentiment nu ve ți cunoaște decât gustul previziunilor voastre și nici măcar nu ve ți putea să vă plângeți sau să sperați că ve ți căpăta admirația învingătorilor. Războiul nu i pentru oamenii slabi, nici pentru cei înrobiți și nici măcar pentru aceia ce nu cunosc adevăratele taine ale lumii acesteia. Singura soluție care le va râmâne acestor oameni va fi să evite pe cât posibil lupta, să și lase viața la îndemâna lucrurilor și să nu încerce niciodată să spargă granițele târâmului în care au fost încadrați de proprii semeni. "