14.03.2012

Trup și suflet

  " Nu voi uita niciodată, nu voi lăsa timpul să mi fure cea din urmă imagine a trecutului, ci vreau ca ea să mi rămână adânc sculptată în aripile sufletului. Respir trecut, visez trecut și trăiesc în trecut. A trecut atâta vreme de la ultima clipă trăită încât aș putea să părăsesc acest tărâm fără niciun regret, ani în care eu mi am semnat propria sentință, ani în care am uitat să lupt pentru viitor. Am uitat de fiecare dată scopul meu și mi am târât trupul în mii de lupte fără rost, am încercat să apăr dreptatea, să nu las trecutul uitat într un colț obscur al acestei lumi, să lupt pentru onoare și adevăr, să nu mă las vreodată prizonierul lucrurilor lipsite de esență și să nu mi plec fruntea și să accept anomaliile lumii de azi. O parte din mine a murit în trecut! O parte din inimă, o parte din suflet și minte, toate s au stins sub ochii mei, iar eu nu am putut să mi întorc privirea, ci cu ochii în lacrimi mi am continuat nesfârșita luptă. O singură clipă de melancolie mi ar fi atras întreg sufletul în oceanul morții și aș fi fost învins pentru totdeauna. Am auzit în schimb râsul plin de răutate al oamenilor din jur și am simțit până în măduva oaselor răutatea și indiferența lor, egoismul și ura nemărginită. Oricât m a durut lucrul acesta am mers mai departe, nu a existat altă opțiune decât înainte și așa va rămâne. Nu am uitat însă să iubesc, să lupt, să zâmbesc și în același timp să plâng, nu a murit însă credința și speranța din sufletul meu, ci doar teama, ura și răutatea.  "


2 comentarii:

Nymphetamine spunea...

de ce sunt cuvintele tale mereu asa triste?

Alissu spunea...

Trist...dar profund.Ai descris aici parca o parte din ce-am trait eu.

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons