Stea

    "  M aș întoarce... M aș întoarce pentru totdeauna, aș părăsi pustiul și l aș lăsa moștenire timpului, aș înceta să mai stropesc zidurile de nisip și aș lăsa glasul tainic al vântului să și înfășoare mantaua în jurul ruinelor. În atâția ani nu mi aș fi imaginat vreodată că aș putea învăța gustul amar al uitării, dar timpul m a învățaț totul. Mi a oferit o palmă, o palmă părintească peste un obraz plin de încredere, unul mult prea visător și lipsit de orice urmă de îndoială. Am crezut ani la rând că singura armă a omului de a lupta împotriva uitării ar putea fi tocmai acest război. Din păcate chiar de vei reuși să menții nestinsă flacăra chipului drag al unui om va fi de ajuns ca el să rupă ultimul fir către tine și vei cădea în hăul amintirilor. Singur nu vei putea menține vie imaginea trecutului, iar oricât de mult ai încerca nu vei reuși să joci rolul celui care a ales să ți abandoneze chipul în ghearele trecutului. Ești condamnat la uitare, la pustiu și amăgit uneori de cel ce te a izgonit, cel ce alege să se întoarcă  doar pentru a zdrobi ultimul tău vis și a-ți aminti durerea din sufletul tău și mai ales faptul că te a abandonat. Așadar îți va rămâne o singură opțiune: aceea de a prețui fiecare secundă, fiecare cuvânt ca și cum acesta ar fi ultimul, fiecare zâmbet și imagine. Într o lume atât de nesigură aceasta poate fi singura ta certitudine. Voi părăsi totul și mi voi urma steaua abandonată cu mult timp în urmă, ea e singura ce mi poate aduce liniștea și mai ales imaginea clipelor din trecut izolate într un colț al sufletului, imagini șterse și icoane fără chip și viață ce și pierd seva printre dunele de praf și întuneric.
    "