Luptă!

   Sufocat de greutatea destinului, cu inima strivită de sutele de înfrângeri mă retrag de pe câmpul de luptă. Sunt prea slăbit pentru a continua războiul, a sosit timpul să părăsesc câmpul plin de vise moarte și să protejez micuța stea din interiorul meu. Am pierdut onoarea, iubirea, credința, curajul, toate risipindu se printre pietrele întunericului. Dar prins de vârtejul războiului nu am încetat vreo secundă lupta. Mi am hrănit soldații cu lumina din sufletul meu, lumina ce acum pare că se va stinge pentru întotdeauna. Plec departe!Departe de haosul lumii, izolat de frigul și întunericul ce mi au înrobit sufletul. Simt mirosul tristeții, al deznădejdii în fiecare adiere de vânt, soarele  ascunzându-și ultimele raze de speranță în spatele generalilor întunericului. Ochii mei își pierd strălucirea treptat, iar eu nemuritorul luptător simt tot mai aproape suflul rece al morții. Sunt înspăimântat de tăcerea absolută, de deznodământul dramatic, iar acum în cea din urmă clipă îmi apar treptat chipurile celor dragi, oamenii ce au pășit alături de mine spre tărâmul morții. Întorc capul spre locul în care îmi imaginam că i voi regăsi! Mult prea târziu însă! Doar praful și amintirile au rămas singurele dovezi ale prezenței lor. Nu i am alungat, dar stăpânit de mirajul puterii și al victoriei am uitat realitatea, mi am pierdut viața luptându mă cu morile de vânt. Știam încă de la  început că înfrângerea va fi finalul! Am încercat să l dobor însă...Iar atunci când o ultimă lovitură ar fi pus capăt întregii lupte, cu sufletul plin de remușcări i am intins un deget. Mi a apucat toată mâna și am simțit prin vene suflare rece a răului. Am picat de pe piedestal și am fost nevoit să continui lupta pe tărâmul întunecat. Mi am pierdut și ultima fărâmă de onoare și speranță și cuprins de disperare i am cedat inima, l am lăsat să mi transforme lacrimile în picături de sânge și visele în coșmaruri! Dar nu a fost de ajuns pentru marele stăpân! Își dorește cu atâta ardoare să pună stăpânire pe sufletul meu și mi oferă o nouă viață, una plină de fericire și liniște. Sunt tentat să i cedez și ruinele unui suflet părăsit, dar nu pot să i ofer victoria fără luptă. Nu renunț și cu ultimele puteri cer un gram de lumină, o părticică din bunătatea divinității ce ar putea să izgonească răul din sufletul meu!