Interviu cu Dumnezeu

"- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timpul la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna ."

Read more »

Puterea de a visa

 "Care ar fi sensul vieţii?În clipa când am văzut pentru prima oară lumina acestui tărâm am devenit muritori.Iar viaţa noastră nu va fi decât intervalul de timp în care vom ajunge la celălalt capăt al drumului, am putea spune că oricât am încerca să ne rătăcim şi să fugim din calea sfârşitului nu vom reuşi.Nu trebuie să ne plângem destinul necruţător ci în fiecare clipă să punem umărul la reconstrucţia unei lumi noi şi astfel, deşi trupul nu va rezista în faţa răului, sufletul va învinge pentru întotdeauna moartea.In ultima vreme au apărut mulţi ce afirmă cu tărie că a crede într o forţă divină îţi limitează modul de a trăi şi gândi,iar Dumnezeu s a născut doar din teama noastră de moarte,fiind doar rodul imaginaţiei noastre şi în acelaşi timp speranţa unui nou tărâm şi nu a unui sfârşit.Dumnezeu există însă depinde doar de tine dacă îţi doreşti să L vezi cu adevărat, iar  existenţa Sa nu poate fi dovedită cu ajutorul minţii ci doar sufletul  indică prezenţa Sa.De ce oare căutăm mii de explicaţii?Atât timp cât o să cred în iubire,fericire,tristeţe şi tot ceea ce ţine de suflet aşa pot şi voi demonstra existenţa divinitatii.Totul în această lume reprezintă doar o convenţie a noastră, poate din perspectiva altcuiva(detasat de lumea noastra), lucrurile pe care le facem au cu totul o altă semnificaţie.Nu îmi  e teamă de absolut nimeni, nici macar de moarte pentru că făcând doar ceea ce simt nu pot da greş niciodată.Nu va conta dacă anumite lucruri vor părea stranii pentru cei din jurul tău pentru că în interior vei stii că ai ales  opţiunea potrivita şi astfel , nu vei simţi nevoia să te scuzi sau să ţi motivezi gesturile în faţa celorlaţi.Tu îţi poţi alege propriile legi, poţi transforma răul în bine, tristeţea în fericire.Totul va depinde doar de tine şi de puterea ta de a visa!"

El CiD

Read more »

Miraj de iarnă

"Aicea totul seamănă cu tine
 Sau poate eu asemănări îţi caut;
 Flori de ninsoare mari, diamantine,
 Suavi mesteceni-melodii de flaut.  
 Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
 Par crini enormi acoperiţi de floare-
 Cu dorul meu de pretutindenea
 Te caut ca o plantă suitoare.
 
 În şarpele de fum ce suie lin
 Făptura ta subţire se mlădie,
 Vântul de nord în fulgii care vin
 Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.
 
 Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
 Tresar şi se-nfioară omeneşte,
 Şi parcă însăşi noaptea uneori
 Cu ochii tăi de-aproape mă priveşte.
 
 O, ceas de taină - clipele dispar,
 E numai gândul meu umblând aiurea.
 Şi neaua cu sclipiri de nenufăr
 Trecând prin mine, bântuie pădurea.
 
 Sunt numai eu care mi-aduc aminte
 Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
 Doar inima cu dorul ei fierbinte
 Topeşte-n jur imensele zăpezi. "

Read more »

Vioara

"Încă puţin, şi triste minuni s-or împlini,
 Curând suava carne va fi iar albă piatră,
 Din cerul frunţii, ochii polar vor asfinţi,
 Dar pân-atunci ţin calde tiparele pe vatră.
 
Am tescuit din scorburi cuibare otrăvite,
 Ascunse cu viespare sihastre la un loc,
 Şi-am scurs din trunchiul cârnit, prin pătimi ascuţite,
 Răşina unui suflet ce-i gata să ia foc.
 
 
 E-acolo şi mireasma de floare închegată,
 Şi seva albă-a multor cereşti singurătăţi,
 De-i rânduit să arză, n-o mistui deodată. 
Ci toarnă-o pentru negre şi lungi pustietăţi.
 
 Să pot prin obştea nopţii să luminez iubirii
 Şi risipit prin laţuri să nu mă vărs curgând,
 Împlântă, Doamne,-n ceară molatec-a simţirii
 Vertebre tari de cuget, feştila unui gând. "(V.V)
 
 " A trecut timpul,iar eu am rămas acelaşi copil cu obrazul brăzdat de lacrimi şi sufletul plin de emoţie. Dumnezeu mi a dăruit această vioară,iar eu nu ştiu să cânt!În clipa când am primit o i am auzit o singură dată melodia divină,iar acum caut cu disperare sunetul pierdut în negura timpului.Oare când am încetat să mai cânt şi de ce m am trezit tocmai în momentul în care am uitat totul?Mi am uitat numele,inima,sufletul şi poate cel mai dureros sunetul armoniei.Îmi e teamă să i ating corzile, poate doar o simplă atingere ar fărâma totul în mii de bucăţi, iar ultimul vis şi ar frânge pentru totdeauna aripile.Astfel, aştept ca cineva să i atingă măcar o singură dată corzile până nu va fi prea târziu când greutatea trecutului şi amintirile mă vor strivi complet." (El CiD) 

Read more »

Viaţa

"După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe. Că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate pe astăzi  pentru că terenul lui "mâine” este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
 
 Şi după un timp, omul învaţă că, dacă e prea mult până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă ... şi cu fiece zi învaţă.
 
 Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor mai bun, înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu vei dori să te întorci la trecut.
 
 Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
 
 Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
 
 Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt puţini, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
 
 Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
 
 Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, de asta sunt capabile doar sufletele cu adevărat mari.
 
 Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, foarte probabil  niciodată prietenia voastră nu va mai fi la fel.
 
 Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
 
 Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.
 
 Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe , dar multiplicate, ridicate la pătrat.
 
 Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,  va determina ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai.
 
 Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
 
 Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt...
 
 Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.
 
 Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul..."(J.L)

Read more »