29.01.2012

Lupta

"   Râmâi alături de inima mea, de sufletul meu de copil, alături doar de amintirile parfumate ale unei vieți zbuciumate și nu mi părăsi trupul în ghearele timpului, ci aruncă l departe în mijlocul oceanului, în mijlocul necunoscutului și a miilor de lacrimi. Nu există început, nici sfârșit, ci doar o continuă luptă, o luptă lipsită de grandoare, o luptă împotriva realității, a destinului. 
Viața este și va râmâne o luptă continuă, un război ce nu suportă amânare, o luptă fără sfârșit, un război împotriva unui dușman invizibil, unul care atacă mișelește, nelipsit de egoism și viclenie! Oricât ai fi de rănit și lipsit de orice strop de putere niciodată nu va cuteza să ți împlânte pumnalul și în cele din urmă să poți căpata statutul de învins. Va aștepta întotdeauna ca tu să ți pierzi ultima fârâmă de onoare și demnitate, ca tu să zdrobești trupul speranței și să ți asumi întreaga înfrângere. Singura ta opțiune de a râmâne teafăr în nebunia acestei furtuni nu va fi asumarea destinului, nici măcar retragerea, ci doar ca tu să distrugi orice zid de apărare din jurul sufletului, să zdrobești orice mască din jurul tău și să aștepti loviturile cu inima deschisă, cu mintea limpede și sufletul îmbibat de liniște. Orice încercare a ta de a te retrage și de a spera într o continuare a războiului în viitor, orice atac cu scop final îți va aduce doar cicatrici, vise moarte și amintiri dureroase. 
Vei căpăta statutul de învins doar în clipa când îți vei asuma acest rol și cea din urmă picătură de speranță va pieri în nisipul deznădejdii. "


" O viață mediocră poate fi justificată, Mai ales într o lume mediocră.Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne oprește să visăm fără măsură."


21.01.2012

Poezia

"....și n-ai înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței....
Să cânte ploile tocmai atunci,
Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc și ne dor,
când soarele arde și mâinile miros a îndoială,
când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
când amintirile au gust amar și speranța e un cuvînt dificil
și cel care cântă ploile riscă să fie disprețuit și lovit...
pentru nebunia și curajul său care cântă ploile,
care cântă torentele când oamenii ridică brațele
rămân răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine să anunțe ploile....dacă nu poezia ?!
Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie...."
                                                                               Octavian Paler


08.01.2012

Eu

   Omul are o îndemânare extraordinară în a lipi etichete pe fruntea celor din jur, de a încadra fiecare persoană într o anumită categorie în funcție de gândirea celui care clasifică. Omul  nu poate fi clasificat, el nu este asemenea unui lucru lipsit de viață, unul ce își asumă rolul toată viața, ci întotdeauna omul își poate depăși granițele și poate străpunge hotarele categoriei în care a fost aruncat de semenii săi. De a lungul timpului oamenii m au încadrat în fiecare categorie, din cea a oamenilor lași în cea a celor curajoși, din cea a celor nebuni în a celor raționali, din cea a oamenilor retrași în cea a celor ce vorbesc prea mult, din cea a celor visători în cea a pesimiștilor. Am învățaț demult să trec peste orice cuvânt, atât de cuvintele răutăcioase, cât mai ales de cele pline de laudă, indiferent de numărul celor care mă bravează sau a celor ce mă critică voi rămâne întotdeauna la fel. Mă cunosc îndeajuns de bine încât cuvintele din exterior nu mi pot schimba imaginea, ele lovindu se doar de zidurile din interiorul meu. Nu am fost niciodată rece, iar puținele cuvintele scrise  pe acest blog nu se nasc din tristețe și neîmplinire, ci sunt doar sentimente, vise și trăiri. Oricât aș fi de melancolic, de izolat sunt și voi rămâne pentru totdeauna cu sufletul plin de liniște, lipsit de remușcări și îmbibat doar în credință și iubire. Sunt conștient că viața îmi va oferi mult mai multe greutăți decât vise împlinite, dar nu mi voi pierde niciodată zâmbetul și speranța indiferent de ceea ce se v a întâmpla. Nu îmi e teamă să pășesc peste orice durere, să las timpul să și spună cuvântul și niciodată nu mi voi pleca fruntea în fața acestei lumi trecătoare.  
 


07.01.2012

Tăcere

" Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Îţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie."
                                                                            (Nichita Stănescu)

05.01.2012

Rutină

 "  Zi de zi aceeași luptă în mijlocul unui trup mistuit de haosul timpului, un război crâncen între micile fârâme desprinse din sufletul unui luptător biruit de propriile sale vise și gânduri. M am chinuit să înțeleg capriciile timpului, dar după atâta vreme amarnică am reușit să aflu că singurul care influențează timpul e omul. Nu mă pot împăca niciodată  cu cei care au ales să și schimbe doar înfățișarea, cu cei care uluiți de grandoare sufletului au lăsat orice strop de respect în urmă și au plecat fără să și întoarcă vreodată privirea spre trecut. Trecutul, amintirile nu merită indiferența oamenilor, ci doar prin trecut și amintiri vom reuși să îndreptăm cursul destinului. O viață de om nu înseamnă doar viitor și prezent, vise și speranțe. Dăcă îți lași amintirile în voia sorții vei căpata în cele din urmă același destin, numele tău va piere sub greutatea anilor, iar chipul își va pierde treptat strălucirea, ajungând în cele din urmă alături de cadavrul trecutului. Lupta dintre inimă și minte, dintre suflet și trup sugrumă viitorul și nu i oferă decât ocazia unei vieți lipsite de libertate și gust, o viață amară a celor ce s au rătăcit printre dunele pustietății. Singura posibilitate de a supraviețui într un mod demn vieții, de a nu ți pierde onoarea și zâmbetul va fi aceea de a lupta împotriva mândriei, a furiei, a urii, a deznădejdii și implicit a întunericului. Inima, mintea, trupul, sufletul și visele nu trebuie învrăjbite una împotriva celeilalte, ci doar lăsate să devină un singur trup capabil de a lupta împotriva lucrurilor ce i sugrumă viața omului. "



Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons