Întuneric

    Sunt doar un om! Unul ce nu și dorește decât o nouă viață într o altă lume, o lume diferită de cea a zilelor noastre! Din păcate oricât aș fi de liniștit și împăcat  nu pot închide ochii la circul zilelor de acum fără a încerca să reașez  măcar o cărămidă pe fundația normalității. M am săturat să văd în fiecare zi hăul infinit în care ne scufundăm sufletele și viața fără a mișca un singur deget! Oricât i am acuza pe ceilalți de mersul dezastruos al lucrurilor ne complacem în această stare de adormire, de nepăsare! Am învățat doar să criticăm, să visăm lucruri materiale dobândite fără pic de muncă, încercăm să ne mințim unii pe alții și răspândim în jurul nostru doar întuneric și răutate. Refuz să mă integrez în mlaștina zilelor de acum pentru că m am născut cu un anumit scop, am primit un suflet și un trup curat și nu aș putea să mi plec fruntea în lacul acesta plin de noroi și indiferență. Viața mea nu va fi condusă de absolut nimeni, ci doar la final voi da socoteală pentru greșelile pe care le am făcut. Sunt vremuri în care încercăm să mimăm perfecțiunea, vremurile în care fugim cu oroare de lucrurile frumoase. Vreau o lume nouă, una în care doar căldura sufletului să conteze, una în care interesele își pierd importanța. În ultimul timp nu mi doresc absolut nimic, am încetat să visez, mi am pierdut mii de vise încercând să schimb ceva. Mi am hrănit sufletul cu dragostea dăruită de sus și am încercat să construiesc un alt univers, dar speriat de cruntul deznodământ am încercat să mi schimb percepția despre lumea exterioară. Încerc de atâta vreme să topesc gheața din sufletele celor din jur, să alung întunericul din privirea voastră, dar din păcate nu reușesc decât să sting micuța stea din interiorul meu. Mi am pierdut treptat încrederea, m am săturat de vorbele frumoase, de promisiunile deșarte, iar marele parodox al zilelor noastre ar fi acela că deși toți dăm naștere unor idei mărețe lumea se îndreaptă nepăsătoare tot spre aceeași prăpastie. Suntem bolnavi de putere, de atenție, de invidie și întotdeauna așteptăm să primim totul fără a da nimic în schimb. Depinde doar de voi dacă doriți să schimbați ceva și nu să vă petreceți tot restul vieții mințindu  vă unii pe alții. Vorbele rămân tot vorbe, faptele tot fapte. Dacă aș spune adevărul probabil aș căpăta doar răutatea celor din jur,aducându le doar tristețe și dezamăgire în suflet.Așadar am ales să tac, primind doar indiferența voastră fiindcă nu aș putea să fiu niciodată fals și să remodelez adevărul în funcție de interesele celor din jur!