27.02.2012

Lupta

"   În cea din urmă clipă, atunci când flăcara speranței se stinge și sufletul se simte zdrobit de suferință și durere, atunci când lupta pare a lua sfârșit, când ochii și au pierdut ultimul strop de lumină în infinitul întuneric voi lăsa trupul și mintea pradă dușmanului și mi voi aduna doar rămășițele unui suflet bolnav. O inimă ciopârțită, un singur vis și câteva amintiri mă vor însoți în noua viață, restul le voi lăsa moștenire trecutului. Pare imposibil să ți învingi dușmanul și mai ales să lupți împotriva ta atunci când abia mai poți respira, atunci când dezamăgirea ți a cuprins întreaga minte, dar liniștea, onoarea, curajul, credința și mai ales iubirea îmi pot oferi aripile spre târâmul visat. Mă rup de propriul trup, de amintiri, de trecut, de durere și dezamăgire, de teamă și de miile de vise fără niciun viitor, de oamenii care mă târâsc în mocirla aceasta și plec, plec departe, atât de departe încât îmi voi uita numele, trecutul și chipul. O singură dată mă voi întoarce... " 


 

26.02.2012

Iubire


21.02.2012

Decizie

"   Am rămas mut... Mut la durerea celor din jur, mut în fața vieții și mai ales am încetat să lupt alături de ceilalți oameni. Simt cum sub pielea oricărui om, sub zâmbetul său, în interiorul său dezamăgirea și durerea cresc în fiecare zi, în fiecare secundă se ridică și așteaptă să spargă inima omului. Durerea, dezamăgirea nu sunt și nu vor fi niciodată demne de a rămâne alături de noi precum amintirile, ci trebuie lăsate să se stingă în propria cenușă. În caz contrar acestea vor râmâne mereu în interiorul nostru și își vor crește influența asupra gândurilor și a viselor noastre, iar în cele din urmă vor reuși să ne coordoneze pașii. Ca om nu mai cred decât în iubire și Dumnezeu... Fără aceste două lucruri lumea mea nu ar mai exista! A sosit timpul să luăm o decizie... Am stat mult prea mult timp uitându ne indiferenți la suferința altor oameni, clipe pierdute în zadar, secunde pline de nehotărâre, teamă și rareori indiferență. În această lume nelipsită de hazard omul poate fi încadrat în doar trei categorii: prima și deasemenea cea mai numeroasă este reprezentată de oamenii ce luptă împotriva viitorului, împotriva noastră și a urmașilor noștri, cea de a doua categorie reprezentată de martorii indiferenți, temători sau nehotărâți sunt cei ce privesc retrași măcelul, iar din păcate cea din urmă categorie va fi cea a persoanelor ce luptă împotriva haosului, a întunericului și a distrugerii. Au rămas tot mai puțini și din păcate în ultimii ani puțini au cutezat să și pună mintea și sufletul în slujba viitorului, ci au evitat pe cât posibil adevărul și au încercat să uite faptul că lumea se află într un continuu război, că orice trup sănătos este lăsat mulțimii însetate de sânge, au uitat drama și chinul prin care trec acei oameni ce se zbat zi de zi pentru binele tuturor. Nu suntem la un spectacol, nici măcar la teatru, ci în fața unei lupte în care trebuie să alegem între două lucruri:  viitor sau final. "

"  Trebuie să iubești cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celălalt."


10.02.2012

Nebunie

 "  Curând îmi voi uita numele, voi alunga amintirile și voi lăsa tăcerea să mi poarte aripile spre pânza țesută de slujitorii tăcerii. Orice cuvânt împărtășit, orice zâmbet și mai ales orice vis m au trădat și mai devreme sau mai târziu și au întors armele spre sufletul meu. M am luptat cu răutatea oamenilor, m am luptat cu durerea și mai ales am dus un război crâncen împotriva mi. Orice sunet, orice șoaptă îmi smulg o părticică din inimă și după ce cutreieră altarele pâgâne și își scaldă trupul în mocirla întunericului se întorc cu un singur scop: să fure și cel din urmă strop de viață și să mi așeze o cărămidă peste inima ce le a oferit odinioară suflare. Sunt descumpănit de aceste purtări, dar niciodată nu m am gândit cu adevărat să mi părăsesc locul, ci doar deseori am fost nevoit să mi sacrific o parte din suflet și să evit situația în care aș fi nevoit să mi calc peste inimă și gândire, deși nu puține au fost aceste clipe, aceste secunde în care am zburat atât de jos încât am simțit suflarea rece a dușmanului. M am ridicat de fiecare dată cu un zâmbet pe chip și nu am lăsat niciodată ca mirosul groaznic al sfârșitului să mi sugrume liniștea și stăpânirea de sine. Știu că la capătul oricărui zbor voi cunoaște gustul nisipului, dar nu renunț la nicio luptă și de fiecare dată nu voi ezita să mi întind aripile spre orizontul vieții. Mă voi întoarce totdeauna și indiferent de situația și mai ales de mlaștina în care voi fi prins nu voi ezita să ofer oricărui neajutorat un strop de ajutor, un cuvânt, o faptă neînsemnată ce i ar putea aduce o picătură de putere, un ajutor mărunt ce i ar mâna pașii spre lumea cunoscută și nu l ar lăsa să rătăcească în această junglă lipsită de reguli și rațiune. Dar pentru a izbândi neajutoratul va trebui să învețe valoarea faptelor și a gesturilor și mai ales să învețe că oricât și ar dori un om să ia asupra i problemele noastre nu va reuși, ci îți poate oferi doar un mic imbold, impuls pe care dacă nu vei reuși să l gestionezi cum trebuie vei pierde lupta definitiv. Să încercăm să lăsăm deoparte impresiile, să uităm numele durerii și al răutății și să pășim fără frica că vom fi înfrânți în iureșul acestui război numit viață. Vă pot spune că nimic și absolut nimeni nu vă poate dobârî entuziasmul, nimic nu vă poate aduce înfrângerea, ci singura ce poate face acest lucru va fi teama din sufletul vostru, teama de eșec, neîncrederea în forțele voastre. Niciodată o luptă între David și Goliat nu va fi câștigată de un David temător, cu sufletul încercat de sentimentul deznădejdii și îmbibat de teama înfrângerii. În clipa când ve ți porni la luptă încărcați de acest sentiment nu ve ți cunoaște decât gustul previziunilor voastre și nici măcar nu ve ți putea să vă plângeți sau să sperați că ve ți căpăta admirația învingătorilor. Războiul nu i pentru oamenii slabi, nici pentru cei înrobiți și nici măcar pentru aceia ce nu cunosc adevăratele taine ale lumii acesteia. Singura soluție care le va râmâne acestor oameni va fi să evite pe cât posibil lupta, să și lase viața la îndemâna lucrurilor și să nu încerce niciodată să spargă granițele târâmului în care au fost încadrați de proprii semeni. "


     

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons