tag:blogger.com,1999:blog-48937374394991013092024-03-04T02:26:03.550+02:00Trandafirul NegruEl CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.comBlogger171125tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-77886898137458377212016-10-17T23:59:00.000+03:002016-10-17T23:59:08.850+03:00Moarte<i><b>" S-a întors? Nu, nu se va mai întoarce niciodată, nu mai există lupta, poate doar resemnarea. Mor pentru tine, mor pentru că sunt prea laș pentru a mai schimba ceva, prea laș pentru a mai spera la un alt sfârșit, prea laș pentru a mai încerca să repar ceva. Oare cum mai poți trăi când îți simți sufletul descompunându-se puțin câte puțin, când mirosul amintirilor e de nesuportat, când viața nu mai înseamnă nimic? Când totul se rezumă la un singur termen: abandon. Iubesc frânturi, prețuiesc imagini apuse și nu simt decât un sentiment de ură, o ură care asemenea unei mocirle nu face decât să mă distrugă, să nu mai lase nimic nealterat. Am avut nevoie de atâția ani pentru a conștientiza un lucru atât de simplu:</b></i><br />
<div style="text-align: justify;">
<i><b> Singurul om care a murit </b></i><i><b><em><strong>de-a lungul</strong></em> anilor aceștia sunt eu, doar eu. "</b></i></div>
<br />
<div style="text-align: right;">
T. N.</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEG5Ug2v6Ars_U8V2NrU_UItVanpfAMHeQaQHumDXPMYMSDOp3ryOIXUIYpGUDCWVK8KqsCF-iHgU6t2q7EQrxb7p_r8lmpcK7o2NHXtjUIzpNTAALDTfU787nlQ9JbtfMQFs5lE3uGgt7/s1600/death.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEG5Ug2v6Ars_U8V2NrU_UItVanpfAMHeQaQHumDXPMYMSDOp3ryOIXUIYpGUDCWVK8KqsCF-iHgU6t2q7EQrxb7p_r8lmpcK7o2NHXtjUIzpNTAALDTfU787nlQ9JbtfMQFs5lE3uGgt7/s320/death.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>" Credeam a fi tânăr sub soare, și m-am pomenit fără vârstă. Și dacă-n
miez de nopți mai aveam ani, în amiezi nu-i mai aveam. Toate vârstele
fug și rămâi ființă și neființă, prestigiu vibrant în nihilismul mistic
al însoririlor. "</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
Emil Cioran</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-61058810827130188682015-08-28T23:46:00.000+03:002015-08-28T23:46:58.603+03:00O imagine" O imagine... E ceea ce suntem, ceea ce ne definește cu adevărat în concepția celor din jur. Omul nu-și dorește să vadă dincolo de aparențe, dincolo de ziduri, dincolo de trup și de orice strat artificial. Aș putea să înțeleg că unul dintre mecanismele prin care omul se apără e construirea unei imagini, dar nu pot să înțeleg de ce oamenii nu pot sau nu vor să-ți accepte adevăratul chip, sufletul, să accepte ceea ce află în spatele măștii, să te accepte așa cum ești, să nu mai idealizeze imaginea ta și să se împace cu realitatea pe care vrei cu atâta ardoare să le-o descoperi. De ce nu vor să te lase să cobori de pe soclul unde această falsă imagine te-a instalat, să nu mai admire sau să fie mândri de calitățile închipuite, să nu mai creadă într-o statuie, ci într-un om. Un om care în naivitatea sa crede că poate fi acceptat, respectat pentru sinceritatea sa, pentru durerile, reușitele și mai ales nereușitele sale, pentru curajul de a-și purta cu mândrie hainele zdrențuroase atunci când viața i le oferă. De ce nu putem să fim alături de cei ce aleg această cale? "<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDEvHZoTTvy3M0mlBriB43s9qhyphenhyphenzPpk4k9xyu6yi1p1in6Nl958LJzAC6uIhwrjSEDIHlaj-Q-rTueBou6ldCcxb9A6VPc5BfiBVZRUAYvVkdNX2avC0nKTBn2yZEFp3eAuILEoO_3HXYe/s1600/13-12-16-Abandoned-Child.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDEvHZoTTvy3M0mlBriB43s9qhyphenhyphenzPpk4k9xyu6yi1p1in6Nl958LJzAC6uIhwrjSEDIHlaj-Q-rTueBou6ldCcxb9A6VPc5BfiBVZRUAYvVkdNX2avC0nKTBn2yZEFp3eAuILEoO_3HXYe/s400/13-12-16-Abandoned-Child.jpg" width="400" /></a></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-58394133958969743002015-08-25T15:15:00.001+03:002015-08-25T15:29:57.347+03:00Alegere" Mă întreb oare cât mai pot îndura? Cum reușesc să absorb toată durerea asta nemărginită? Cum de încă mai exist? Trebuie să nu mai uit vreodată ceea ce am învățat în toți acești ani: niciodată nu pot spera că omul îmi va întinde vreo mână, o frânghie firavă de care să-mi leg întreaga speranță. Sunt sigur că nu o voi primi!<br />
Nu am mai scris vreun cuvânt sub atingerea razelor soarelui de câțiva ani, nu am mai reușit să mâzgălesc vreo frază sau poate nu mi-am mai dorit să simt diferențele atât de evidente între gândurile sau visele nocturne și trăirile de zi cu zi. Amintirile, dorințele, curajul, nebunia își schimbă chipul sub aripa întunericului, iar viața mea, războiul pe care îl duc a devenit o luptă între întuneric și lumină, între soare și lună.<br />
Deciziile luate în mijlocul nopții mă macină dimineața, nu mi le pot explica și-mi umplu întreaga zi de regrete. Pentru ca seara, după o întreagă zi de frâmântări să nu înțeleg rostul temerilor mele și să continui pe aceleași făgașuri ca seara trecută. Multă vreme nu am putut să fac distincția între cele două gândiri total opuse sau să aleg una dintre ele, să nu-mi abandonez trupul și sufletul în mijlocul acestui rug mistuitor.<br />
Credeam că fiecare are un scop bine definit, că niciodată una nu va reuși să o sugrume pe cealaltă și astfel voi reuși să trăiesc în armonie, într-o diversitate benefică, o diversitate ce ar alunga monotonia. Azi constat cu durere că întunericul a nimicit mare parte din rațiune, că visele nu mai au o nuanță diferită, că lupta dintre cele două se apropie de final, iar rațiunea fără sprijinul meu nu va mai rezista multă vreme. Iar fără ea voi fi un biet animal, un animal fără echilibru, un om fără principii, fără echilibru, unul influențat permanent de propriile greșeli, un om ce sapă necontenit și inconștient la temelia vieții sale.<br />
Nu aș vrea să mă sting în propria-mi ignoranță, aș vrea să demonstrez că nu e imposibil să înveți să trăiești, așa cum Cioran și Paler au ajuns la concluzia că unii oameni se nasc și luptă toată viața pentru a învăța un lucru banal în concepția celor din jur: să înveți cum să trăiești.<br />
Am ajuns în mijlocul unei răspântii, viața și timpul mă obligă să aleg. Aleg să renunț la două lucruri din trecutul meu, două lucruri ce mi-au înlănțuit destinul timp de zece ani, lucruri ce reprezintă rădăcinile tuturor durerilor. "<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjw3QXV7NkrlChs2DDeB2xMXAc8i4yeLQL5n4ZBdFhLlnYfVNJOnBlM2VdMM-DjkqVZKm8toIwy87fDY2BrP8i5YHtlXmISCODmm-AhIls0O2Lef5mcgzDD26yT-wmfZOHeT6aPiEEH9Yoq/s1600/crossroad.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="376" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjw3QXV7NkrlChs2DDeB2xMXAc8i4yeLQL5n4ZBdFhLlnYfVNJOnBlM2VdMM-DjkqVZKm8toIwy87fDY2BrP8i5YHtlXmISCODmm-AhIls0O2Lef5mcgzDD26yT-wmfZOHeT6aPiEEH9Yoq/s400/crossroad.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/Ftgxs-CuHTk/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/Ftgxs-CuHTk?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-58817689598121548112015-08-22T01:04:00.001+03:002015-08-22T01:06:11.111+03:00Despre tine scriu" <i><b>Plâng de dorul tău. Mă înduioșează durerea ta și abia acum constat că-mi va fi imposibil să-mi rup sufletul de tine, de amintirea ta. Nu mă pot apropia, nu acum când îmi știu inima sugrumată, când ochii își scaldă trupul în lacrimile imaginilor prăfuite, când singurele cuvinte ce prind viață izvorăsc din seva dezamăgirii, când îmi știu conștiința strivită sub trupul regretului. </b></i><br />
<i><b>Un zâmbet, o singură îmbrățișare și aș pleca mai departe, aș accepta incapacitatea mea de a lupta până la capăt, destinul meu de lup singuratic. Un destin de care am fugit în permanență, unul pe care am încercat să-l îngrop de ani de zile. Nu am reușit și nici nu voi reuși vreodată, el mă definește, îmi trasează granițele între care oscilez și voi oscila, îmi soptește în fiecare secundă că nu sunt singur și nu voi fi niciodată, că voi avea mereu alături de mine amintirile, că oricât aș blama singurătatea nu voi obține nimic, că oamenii se tem și vor teme întotdeauna de necunoscutul din sufletul meu și probabil voi fi nevoit să-l sugrum, să-mi aștern o mască și să-mi rup rădăcinile.</b></i><br />
<i><b> Mă întreb cum poate omul să accepte degradarea această imensă? Cum poate să depășească pierderea pentru totdeauna a oamenilor dragi? Cum poate asista nepăsător în fața propriei sale agonii? Oare cum poate uita, cum poate oare șterge iubirea, dorul? </b></i>"<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/P_F-7x3UbEM/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/P_F-7x3UbEM?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-67631656606025013712015-06-29T22:47:00.002+03:002015-06-30T07:38:21.716+03:00Secret<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">" După atâția ani, aproape 20 de ani în care am rătăcit să descopăr calea către victorie, ani în care mi-am legat trupul și sufletul de singurătate și durere, de ignoranță și patimi, de sensibilitate și dor, toate acestea pentru a ajunge la concluzia ce-mi zdruncină din temelii întreaga-mi existență. Acum conștientizez de fapt inutilitatea faptelor mele și ridicolul în care m-am zbătut în toată această perioadă, curiozitatea și încrederea oarbă în propriile puteri m-au împins mult mai departe decât limitele mele. Și astfel am ajuns atât de departe încât acum am nevoie de eforturi supraomenești pentru a face un simplu pas înapoi, atât de departe încât niciodată nu m-am simțit mai aproape de înfrângerea totală. N-aș putea și nici nu aș vrea să vă dau vreun exemplu, încerc doar să scriu aceste rânduri ca o scrisoare de adio către prezent, să pot astfel să-mi transpun și să substitui acest prezent cu trăirile interioare. Trăiesc doar câteva ore pe an, sunt atât de rare secundele în care îmi simt inima bătând încât deseori am impresia că rătăcesc printr-un tărâm uitat de timp, că nu m-am născut, că nu exist. Că viața aceasta nu reprezintă decât o simplă iluzie, o iluzie în care mă adâncesc cu fiecare clipă trecută.</span></i></b><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><b><i> O iluzie ce a uitat să-mi mai ofere măcar o singură rază de lumină, un vis ce rupe total legăturile firave dintre mine și oameni. Niciodată nu m-am considerat om, am încercat să găsesc asemănări între mine și ei, să găsesc o simplă urmă ce m-ar fi încredințat că fac parte și eu din aceeași categorie. Nu am găsit absolut nimic, poate doar nebunie și o întrebare dureroasă: Unde mă îndrept? Au trecut atâția ani în care am mers din inerție, am visat, poate chiar și trăit din obișnuință, dar fără să am vreun țel anume. Rătăcirea e cuvântul perfect ce ar putea descrie ceea ce am trăit în ultima perioadă. Ceea ce extrem de dureros e că până și reușitele au venit din această rutină, fără să sper sau fără să mi le doresc vreodată. Peste toate s-a așternut însă un val de durere și suferință, de resemnare și conștientizare a unui lucru dramatic: omul nu mai poate fi salvat! Îmi rămâne însă o singură variantă, poate egoistă și de neacceptat: să mai salvez ceea ce pot din sufletul meu, să las frământările, deznădejdea, frustrarea, să realizez că nu pot face nimic și să mă retrag în propria-mi carapace precum melcul, să pot să lupt până la ultima suflare. Am rătăcit în toți acești ani ca în final să ajung în punctul de unde am plecat... </i></b><b><i>Victoria înseamnă și va însemna un singur cuvânt: Dumnezeu! Toate celelalte drumuri duc în deșert și în final te predau în brațele morții absolute."</i></b></span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span>
<br />
<div style="text-align: center;">
<b><i><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;">" Nu pot să uit și-mi pare rău, dar pot să iert și-mi pare bine! "</span></i></b></div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-30858580810942024432015-06-14T00:07:00.002+03:002015-06-14T00:11:57.992+03:00Să nu uiți" <b><i>Niciodată nu m-am gândit la înfrângere. Nu am luat-o în calcul vreo clipă, mi-am hrănit sufletul zi de zi cu propria-mi speranță! Speranță și abandon, două cuvinte ce definesc perfect relația dintre mine și cei din juru-mi. Și aparent am fost deposedat și de acestea două. Nu-i timpul să mă ascund, să pun durerea mea în spatele oamenilor, să încerc să împart înfrângerea mea cu cei din jur. Știam unde mă îndrept și am ales să merg tot înainte, știam că voi ajunge în punctul acesta, dar îmi era greu să-mi imaginez singurătatea absolută. Ciudat, viața și-a propus să-mi alunge orice urmă de îndoială, să-mi contureze un pustiu fără granițe, un deșert ce-mi permite să văd dincolo de întunericul lui, dar care zdrobește orice încercare a mea de a evada sau transmite un simplu strigăt de ajutor. I-am înțeles în cele din urmă forța, am înțeles că-i atât de puternic încât niciodată nu voi putea să-i sparg zidurile. Am totuși o mică întrebare către el, ai zdrobit fiecare celulă din trupul meu, m-ai întors inclusiv pe mine împotriva-mi, m-ai subjugat complet, dar ai uitat un amănunt mărunt: nu mă poți ucide oricât de slăbit aș fi și vei fi nevoit să stai, tu, marele învingător, vei fi nevoit să aștepti nebunia mea sau să aștepti neputincios ca timpul să facă ceea ce tu nu vei fi niciodată în stare. Poate sunt singur, învăluit într-un ocean întunecat, poate sunt zdrobit, poate nu mai am nici măcar un strop de forță pentru a riposta, dar să nu uiți acest lucru: Nu sunt nebun, inima-mi bate încă, iar sufletul se cutremură la fiecare amintire, la fiecare strop de durere și speranță. Iar eu îți promit că dacă voi reuși vreodată să mă ridic nu voi ezita nicio clipă și-ți voi împlânta pumnalul exact în mocirla pe care o consideri inimă. După care te voi lăsa să pleci, plin de rușine și încununat de nereușitele tale și lașitatea ta. Să nu uiți! </i></b>"<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaswP15Au-7sugxvGRnd7Zf7ztLq4pdmCKqlhV17oRPSJK3Xk4VfG3szJRJc9E5mynTwigDCis7LbJsbrk0R5Qv7XmaBikBmjC2TJYDJ9da46vFHV3UMhsCoJDzYYfmvy3kdpo-w42mEMx/s1600/art-pole-boya-odinokiy-gibel.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="170" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaswP15Au-7sugxvGRnd7Zf7ztLq4pdmCKqlhV17oRPSJK3Xk4VfG3szJRJc9E5mynTwigDCis7LbJsbrk0R5Qv7XmaBikBmjC2TJYDJ9da46vFHV3UMhsCoJDzYYfmvy3kdpo-w42mEMx/s400/art-pole-boya-odinokiy-gibel.jpg" width="400" /></a></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-58120359185815851372015-06-09T00:11:00.000+03:002015-06-09T00:12:30.657+03:00Cuvânt sau Tăcere<i><b>" Te-ai gândit vreodată că un simplu cuvânt poate salva o viață? Că un biet sunet poate aduce alinarea unui suflet aflat la marginea vieții? Că ai putea să împarți celui de lângă tine un strop de lumină, un strop de viață și bucurie și nu unul de tăcere? Nu! Niciodată! Ce rost ar avea probabil te întrebi... Ce rost ar avea viața unui cerșetor? Un cerșetor deposedat de ultima fărâmă de onoare, unul încolțit de un întuneric morbid. Azi am ales să tac, aleg să trec nepăsător pe lângă dramele din juru-mi. Ochii mei nu văd decât în față, nu văd decât propriul viitor, nu văd decât propria-mi dezumanizare. Azi aleg tăcerea... Te rog nu-ți întoarce privirea, îndreapt-o spre pământ și încearcă să uiți țipetele bieților osândiți, să extragi din ele umilința ce-i poate oferi mândriei tale fundația de care are nevoie. Asta e ceea ce ne învață viața! " </b></i><br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_IM5OOpR59Or2-DJ8N1g6jEtQVZiEGF6MGFcBnV7FnHxe2Or32yR4PcjI-O0I4UbmTPM-Q8iqmIVNwBy37iBoIp0ykSN6WMRlLZlasF0fi58QUbhd98cp8yGaB-RgNnDATsMXgqZvzQM/s1600/serene_haiku_screaming-night-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_IM5OOpR59Or2-DJ8N1g6jEtQVZiEGF6MGFcBnV7FnHxe2Or32yR4PcjI-O0I4UbmTPM-Q8iqmIVNwBy37iBoIp0ykSN6WMRlLZlasF0fi58QUbhd98cp8yGaB-RgNnDATsMXgqZvzQM/s320/serene_haiku_screaming-night-3.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/Tnj6COmS4ow/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/Tnj6COmS4ow?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-38127811651842627382015-05-25T18:04:00.000+03:002015-05-25T18:04:06.295+03:00Toți m-au iubit<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i><b>" Întotdeauna toți m-au iubit,<br />Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.<br />Am trecut printre oameni<br />Mereu acoperită de dragoste,<br />Cum trec prin iarnă<br />Acoperită mereu de ninsoare.<br />Legea talionului e fără milă.<br />Iubirea cere iubire<br />Cum sângele cere sânge,<br />Când ninge...<br />Ninsoarea îmi cere și mie să ning.<br />Dar eu trec prin zăpadă dormind,<br />Tu ești semnul din care<br />Nu vreau să mai ies,<br />Rar câte-o privire mai mare<br />Distrată, uitucă visez,<br />Neaua moale îngheață pe mine,<br />Mă strânge,<br />Mi-e cald în somn și bine</b></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><b>Și știu că o să mor,<br />Aș fi iertată<br />Daca m-aș trezi din tine,<br />Dar nu-mi doresc decât,<br />De sub pleoapele închise izvorât,<br />Fâlfâitul acesta ușor.<br />Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,<br />Spre inima celui din urma labirint,<br />Unde m-așteaptă-o dreapta judecată<br />Care-o să mă găseasca vinovată<br />Poate...<br />Și-o să mă pedepsească pentru toate<br />Iubirile pe care le-am netrăit dormind. "</b></i><br />
</div>
<div style="text-align: center;">
<i><b> Ana Blandiana</b></i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPjTb5ud9HRyXRdur4rlqfR5P7dhjt6jH57JTwsI6vtfUDnkYzipZaBbaFbckCbpFKwzOcweQgJE4ugAcd_NAjo2x-TutJ3k3CcGlBYX3WXJYNauFnhNa1S_Ko5nMFwxdNiJWKH6vPfQqN/s1600/gray_rose_snow_soft_winter_abstract_photography_hd-wallpaper-1906062.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="248" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPjTb5ud9HRyXRdur4rlqfR5P7dhjt6jH57JTwsI6vtfUDnkYzipZaBbaFbckCbpFKwzOcweQgJE4ugAcd_NAjo2x-TutJ3k3CcGlBYX3WXJYNauFnhNa1S_Ko5nMFwxdNiJWKH6vPfQqN/s320/gray_rose_snow_soft_winter_abstract_photography_hd-wallpaper-1906062.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /><iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/TXl4VIGI14E/0.jpg" src="https://www.youtube.com/embed/TXl4VIGI14E?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<i><b><br /></b></i></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-50641083020325295642015-05-03T23:39:00.002+03:002015-05-03T23:39:42.464+03:00Nebunia un strop de nemurire?"Câteva imagini șterse mi-au fost de ajuns pentru a-mi contura infinitul. Imagini atât de intense încât mi-am simțit inima sufocată și sufletul strivit sub greutatea lor. Am reușit în cele din urmă să retrăiesc clipele unui trecut atât de îndepărtat și să-mi văd după atâția ani destinul frânt.<br />
Realitatea și acest destin nu s-au întâlnit și nici nu o vor face vreodată, el reprezintă doar o simplă imagine creată în mijlocul unei inimi mutilate. L-am simțit atât de aproape încât pentru câteva minute mi-am uitat complet întreaga viață, m-am lăsat purtat de acest val și poate mi-aș fi dorit ca acesta să fie cea din urmă imagine.<br />
Am ajuns la un grad de nebunie absolut, unul în care creația, imaginația și dorul pot să-mi ofere ceea ce viața nu va putea vreodată. Nu-mi pasă și sunt hotărât să calc peste orice fărâmă de realitate și durere pentru a construi lumea atât de îndrăgită mie. Niciodată, dar niciodată nu voi înceta căutarea!<br />
"<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdrHO_dL1kvJ0ZZto-1i0LWlRIIzM4Qf2GYb0F8n7jtHRLGKsGBSyjd125aKGGqJsZvO9w5rTW8n_UcpCw_3aoHSLEX97xSWXWeKK-Q40i_zHBVfmWtecnJxX_d1oh5y6ZgLuAjCmlWH8a/s1600/wolf-hd-pictures.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdrHO_dL1kvJ0ZZto-1i0LWlRIIzM4Qf2GYb0F8n7jtHRLGKsGBSyjd125aKGGqJsZvO9w5rTW8n_UcpCw_3aoHSLEX97xSWXWeKK-Q40i_zHBVfmWtecnJxX_d1oh5y6ZgLuAjCmlWH8a/s1600/wolf-hd-pictures.jpg" height="200" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/tMLeNe9vUcM/0.jpg" src="https://www.youtube.com/embed/tMLeNe9vUcM?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-54008191689557377092014-11-08T18:08:00.000+02:002014-11-08T18:08:29.732+02:00Trandafirul Negru<i><b>" </b></i><i><b><i><b>S-a terminat. Am renunțat definitiv la scris, la trecut și
amintiri. M-am gândit mult și oricât mi-a fost de greu am luat o
decizie, poate nu e cea corectă, dar am decis să nu leg aripile unui vis
de trupul meu, să-i ofer libertatea și șansa unui viitor, un vis ce-și
continuă zborul alături de altcineva. Așadar acestea sunt ultimele
rânduri scrise de mine.</b></i><br />
<br />
<i><b>Vă mulțumesc din suflet tuturor și vă rog să rămâneți alături de acest vis pănă la capăt! </b></i><br />
<br />
<i><b> V. I. </b></i> "</b></i><br />
<i><b><br /></b></i>
<i><b>Așa cum reiese din textul de mai sus acestea sunt ultimele gânduri scrise de cel care în urmă cu cinci ani a decis ca o parte din gândurile și sentimentele trăite să ia forma cuvintelor, să rămână legate de acest blog. Pentru a înlătura orice dubiu aș vrea să menționez că nu mai există nici măcar o singură legătură între mine și cel pe care l-ați cunoscut în atâtea zeci de postări. Am preluat blogul din dorința de a duce mai departe aceste gânduri și mai ales pentru că deși suntem două persoane diferite avem aceeași viziune asupra vieții. </b></i><br />
<i><b><br /></b></i>
<i><b> E.C.</b></i><br />
<i><b><br /></b></i>
<i><b><br /></b></i>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd7Ds5ZrQxTyyS3RCXStCxE8Km9DBD0VsQoqWozgM7cGnRVFWv_F5aE4Ajo1Ld8av49_w0OCesAKl0wnNk12MRXk8F3ZZCmcoGb1N7QAyPVh0ciUmiPB9yfTjJXOY5jCa-8-6juyXBh4-W/s1600/Every-End-Is-a-New-Beginning.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd7Ds5ZrQxTyyS3RCXStCxE8Km9DBD0VsQoqWozgM7cGnRVFWv_F5aE4Ajo1Ld8av49_w0OCesAKl0wnNk12MRXk8F3ZZCmcoGb1N7QAyPVh0ciUmiPB9yfTjJXOY5jCa-8-6juyXBh4-W/s1600/Every-End-Is-a-New-Beginning.jpg" height="300" width="400" /></a></div>
<i><b><br /></b></i>
<br />
<i><b> </b></i>El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-65631727021526342082014-11-02T00:54:00.000+02:002014-11-02T00:55:41.690+02:00Gol absolut" M-am îndepărtat! Atât de mult încât nu mai simt nici măcar o simplă vibrație, nu mă pot identifica deloc cu țara în care trăiesc, cu oamenii sau prietenii din juru-mi, cu sentimentele și gândurile lor. Sunt atât de străin de lumea în care trăiesc încât deseori mi-aș dori să plec departe, oriunde și oricând.<br />
Să rămân doar un simplu trecător, fără identitate, un simplu chip rătăcit într-un deșert. Nu există modele, nu există adevăr, sinceritate sau demnitate! Ură, durere, mândrie și o realitate pictată grotesc... Iar aproape toți ne chinuim să ne păstrăm măștile, ne strivim sufletele pentru o firimitură de mândrie, ne călcăm în picioare mintea pentru a obține lucruri efemere, ne uităm părinții și rădăcinile, uităm ce înseamnă respectul, iubirea și viața. Preferăm ura, durerea, minciuna, ca în cele din urmă să ne deplângem destinul. E o mizerie atât de mare în sufletele noastre încât inima omului nu-i plină de sânge, ci de noroi, noroiul unui vis agonizant. Devine astfel o tragedie și simplul fapt de a trăi. Mi-e atât de rușine că sunt nevoit iau parte la acest rol încât dacă aș avea vreodată ocazia de a pleca, cu riscul de a pierde totul, nu aș ezita nicio clipă. " (E.C)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqks_yda2eNPqatmA8ApbQq6Vf20RRSbok_8pjEzp2VTRmXSSAICEjUB08zWHuIiloRromLNwabInoBSU4rjERpVtnOqsVOV7__voBcAVlrkzV_XvXOh2U5aupK-K3dHxJYV6_gpNC31xI/s1600/emptiness-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqks_yda2eNPqatmA8ApbQq6Vf20RRSbok_8pjEzp2VTRmXSSAICEjUB08zWHuIiloRromLNwabInoBSU4rjERpVtnOqsVOV7__voBcAVlrkzV_XvXOh2U5aupK-K3dHxJYV6_gpNC31xI/s1600/emptiness-1.jpg" height="266" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/CdDDY5nVA3A?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-359526212911002522014-10-05T01:15:00.001+03:002014-10-05T01:15:41.623+03:00Călătorie fără sfârșit<i><b><span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"> " Am avut un vis... Mă aflam în mijlocul unei temniţe, într-o cameră întunecată, ticsită de mirosul de ceară al lumânărilor stinse, având înlânţuit trupul de podeaua rece şi faţa scăldată în şiroaie de sânge. Am trăit sau doar m-am lăsat purtat de brațele unui vis fără sfârșit? Nu recunosc nimic, nu-mi recunosc trecutul, prezentul, nici măcar chipul brăzdat de urmele acestei povești, până și gândurile mi se par străine, străine de mintea și sufletul meu. Îmi simt sufletul imobilizat, legat brutal de trupul bolnav, într-un spațiu atemporal, spațiu inundat de oglinda unui viitor previzibil. Trupul m-a trădat primul, urmat apoi de rațiune și în cele din urmă inima a fost redusă la tăcere de războiul celor două părți. În toată această incertitudine o singură îndoială nu mă poate cuprinde: Inima respiră, trăiește și își continuă bătăile, zvâcnirile până când ultima fărâmă de lumină apune, atunci când este strivită de talpa zecilor de ani. Inima are o forță de nestăvilit, forța de a ridica cadavrele din propriul mormânt, de a transforma irațiunea în rațiune și în cele din urmă de a reda suflul vieții. Ea, micuța de ea, trebuie protejată de întuneric, ură și mândrie! O inimă curată reprezintă singura cale către eternitate. Restul nu contează absolut deloc!</span></b></i><br />
<i><b><span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"> Mi-am transformat viața într-un vis străin! Dar poate nu aceasta-i tragedia... "</span></b></i><br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgOQjvVghCdAImnB9dmzuXFz2iOTmKd7-UU4PkL_nUJmofKpVLgfpx5Z9Sh0rwmgm8PvdjkBWjPlux5A3SQJnVhYdpvSqmQaxm1AaSKRwZQ0wFmKpCQAppWuj7wefgY95Qedbzfc7Bxeg/s1600/heal-heart.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgOQjvVghCdAImnB9dmzuXFz2iOTmKd7-UU4PkL_nUJmofKpVLgfpx5Z9Sh0rwmgm8PvdjkBWjPlux5A3SQJnVhYdpvSqmQaxm1AaSKRwZQ0wFmKpCQAppWuj7wefgY95Qedbzfc7Bxeg/s1600/heal-heart.jpg" height="266" width="400" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: right;">
<i><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">E. C. </span></i></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-14411458476529720532014-08-07T22:55:00.000+03:002014-08-07T22:58:35.767+03:00Sfârșit<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<b><i>" Sfârșitul e dureros, nu-și schimbă suflul greoi și nu-și pleacă niciodată capul în fața unei vieți zdrobite. Pășește nepăsător peste cadavre, amintiri și nu uită vreodată, nu uită că ai pierdut lupta și își cere tributul. Recunosc te-am urât din tot sufletul, am încercat să alung orice urmă a ta și mi-am așezat liniștea pe fundația unei iluzii. Iluzie care își pierde zi de zi din lumină și grandoare, iluzie ce azi a devenit doar o oglindă a dramei pe care nu o voi putea împiedica. Nu-mi mai e teamă de un sfârșit, nu-mi mai e teamă de durere și uitare, ci doar de un viitor trecut, de o viață uitată într-un colț al acestei lumi, fără rost și însemnătate, viața unui obiect neînsemnat. Uneori îmi e atât de greu să-mi aduc aminte de imaginea copilului temător, copilul înspăimântat de sărutul rece al unei sfârșit timpuriu, de o amintire zdrobită de talpa greoaie a zecilor de ani. Am crezut că viața a însemnat cu adevărat ceva doar dacă a reușit să-și imprime o mică pată de culoare pe zidul alb, să alunge uitarea și să ofere bietului copil măcar câteva cuvinte descifrabile, rămase ca dovadă a unei existențe pe acest tărâm. De ce vă temeți oare? De praful uitării, de îmbrățișarea rece a pământului, de durere sau de întuneric și necunoscut ? E atât de ușor pentru voi să ignorați, să alergați în direcția opusă, să vă creați propria minciună pe care să o proiectați ca adevăr. Sfârșitul nu poate fi păcălit însă și oricât ai încercat să-l ignori va veni într-o zi și își va face datoria, iar nimic nu poate fi mai dureros decât să-ți vezi în ultima secundă propriul univers zdrobit de propria-ți ignoranță și mai ales să fii nevoit să privești chipul celui de care ți-a fost atât de teamă în întreaga viață. Acceptă adevărul, alungă iluziile și luptă cu fiecare secundă pentru o bucățică de viață, luptă pentru dor, durere, inimă și suflet și nu pentru un tărâm care se va scufunda atunci când cea urmă imagine va reprezenta totul. "</i></b> <br />
<br />
<br />
<br />
<i><b>" Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă
de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și
ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și
putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim
moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini. "</b></i><br />
<i><b> Paulo Coelho </b></i><br />
<br />
<br />
<i><b>S-a terminat. Am renunțat definitiv la scris, la trecut și amintiri. M-am gândit mult și oricât mi-a fost de greu am luat o decizie, poate nu e cea corectă, dar am decis să nu leg aripile unui vis de trupul meu, să-i ofer libertatea și șansa unui viitor, un vis ce-și continuă zborul alături de altcineva. Așadar acestea sunt ultimele rânduri scrise de mine.</b></i><br />
<br />
<i><b>Vă mulțumesc din suflet tuturor și vă rog să rămâneți alături de acest vis pănă la capăt! </b></i><br />
<br />
<i><b> V. I. </b></i><br />
<i><b><br /></b></i>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip3KSlDO1eJcMvZ6i93x0QjHhZE61LOyjBOX-4p13wLzJuxIBYLcjg0Kt5YRKhGQYQNjmzqaJ3yp22ki5WUS4Urlc1LN6eAtVJLOBTFlFk-zS9VsLN25YX7YLfXjfkEbaflhddxfG-XsRM/s1600/4898477887_00e68e4e96_z.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip3KSlDO1eJcMvZ6i93x0QjHhZE61LOyjBOX-4p13wLzJuxIBYLcjg0Kt5YRKhGQYQNjmzqaJ3yp22ki5WUS4Urlc1LN6eAtVJLOBTFlFk-zS9VsLN25YX7YLfXjfkEbaflhddxfG-XsRM/s1600/4898477887_00e68e4e96_z.jpg" height="266" width="400" /></a></div>
<i><b><br /></b></i>El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-87895438600024356622014-01-21T01:00:00.001+02:002014-01-21T01:00:29.175+02:00Așteptare<i><b>" Te cunosc! Și nu ca pe oricine, ci ca pe un suflet drag, apropiat de inima-mi bolnavă, de ochii tulburi și trupul osândit. Te-am așteptat, iar în cele din urmă te-am uitat, te-am lăsat deoparte și am mers pe un drum necunoscut fără să mă gândesc vreo secundă unde mă îndrept atât de pornit. Nu m-am gândit la o destinație anume și nici nu am luptat sub aripa unui vis, ci a fost doar o continuă rătăcire, un abandon în fața propriei conștiințe, un drum care are scopul de a te lega de un deșert imens. Aici voi rămâne multă vreme de acum încolo, voi râmâne să mă lupt cu imaginile sângerânde ale unui inimi tăcute, să mă zbat și să uit vocile trecutului, iar în final să mă pot desprinde de trup, de viață și să râmân alături de inimă și suflet, minte și copil, iar toate celelalte să le pot transforma în praf și uitare. Te aștept pe tine, copil drag! </b></i><i><b>" </b></i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnWz8b8IEq6bukE42uE6KZU8rnPQAkYvFMfYMHDnzBTSKtz1i4Q-sZm-jiv5o_xBlQ6vqyeOZLduUAC3-cY-3qtSCCvPUzhH7d8bPAoLVlYBZgkr4F_3El_39mIhCYVF6hxHwoq5vYrC0K/s1600/child__s_eye_2_by_cocker666-d4161c9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnWz8b8IEq6bukE42uE6KZU8rnPQAkYvFMfYMHDnzBTSKtz1i4Q-sZm-jiv5o_xBlQ6vqyeOZLduUAC3-cY-3qtSCCvPUzhH7d8bPAoLVlYBZgkr4F_3El_39mIhCYVF6hxHwoq5vYrC0K/s1600/child__s_eye_2_by_cocker666-d4161c9.jpg" height="266" width="400" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/9FWY9uJGu-M?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-64255077240263169372013-08-31T14:36:00.000+03:002013-08-31T14:37:40.157+03:00Nu!<i><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">" <b>Nu!? E poate singurul cuvânt rămas alături de mine, singurul sunet ce nu-și lasă trupul strivit sub greutatea imensă a unei tăceri fără sfârșit. Nu există nici măcar o luptă în care aș putea să-mi așez întreaga speranță, a rămas doar o simplă alegere sau cel puțin iluzia uneia, o iluzie în care am continuat să cred la nesfârșit. O iluzie pe care construit-o în zeci de ani, un vis în care am adunat întreaga-mi viață și de care am legat aripile viitorului, o imagine scăldată de sacrificii, răni și o mare durere. Nu mă mai pot întoarce... Am uitat totul: drumul, visele, speranțele și mai ales chipul universului în care am trăit. Cuvintele mele sunt atât de îndepărtate de realitatea în care trăiesc încât deseori am impresia că totul e un vis. Un vis care m-a înlănțuit complet și din care nu mă voi putea rupe niciodată! </b>"</span></i><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><b><i>" Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă
de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și
ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și
putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim
moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini. "</i></b></span><br />
<i><b> Paulo Coelho </b></i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB_LIVuHi4RFymKx8Jy3p2pDm4BEHIsy1-6rg79UdbNAldG_KfXfVxL5IDQkUEC8vUJ5-aecIRZ10aKOm-ba1n5wB7nZLT61W6HJoJW4NiTvVVnfSOTXY_f2H1hHWVsMZxvtCK1WIVpauY/s1600/beautiful_end_of_life_by_samverdegaal-d4gqc6d.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB_LIVuHi4RFymKx8Jy3p2pDm4BEHIsy1-6rg79UdbNAldG_KfXfVxL5IDQkUEC8vUJ5-aecIRZ10aKOm-ba1n5wB7nZLT61W6HJoJW4NiTvVVnfSOTXY_f2H1hHWVsMZxvtCK1WIVpauY/s400/beautiful_end_of_life_by_samverdegaal-d4gqc6d.png" width="400" /></a></div>
<br />
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-68236544271754817612013-07-05T22:11:00.000+03:002013-07-05T22:11:42.164+03:00Gol<i><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><b>" Poate s-a oprit, poate strivită de atâta durere a decis să plece, să lase nisipul și durerea în urmă, să nu mai suspine în fața oricărei lovituri sau unui cuvânt tăios, să aleagă durerea eternă în locul unei frâmântări zadarnice. Știam că-mi va fi din ce în ce mai greu să o aduc la viață, să pot simți măcar câteva secunde căldura unui suflet ce nu rătăcește printr-un univers gol, rece și întunecat. Nu pot rezista fără ea, pot fi doar un copac fără rădăcini, uscat ce așteaptă ca timpul să sfărâme ultima rămășiță, să dispară cea din urmă amintire . Doar așa mă pot integra în lumea această goală, fără esență, devenind lucrul pe care l-am evitat din răsputeri. Am crezut că pot construi o punte către acest univers, că-l pot atinge fără să mă îmbolnăvesc și iată m-am trezit acum cu trupul și sufletul infestat pănă în colțul cel mai îndepărtat. Mai am o singură luptă : să distrug cea mai rămas sau oare să mi aștept liniștit finalul? Am încercat să readuc la viață măcar o parte din ceea ce s-a stins, dar e mult prea tărziu, nu-mi răspunde nici măcar la țipete, nici lacrimile nu o pot trezi, iar copilul de altădată a devenit acum un necunoscut, fără nume, o simplă figură ștearsă. "</b></span></i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI7aTGCt2g3c5OFGga2Q9nDq50MhGkyEaM2bXfpFEmuGHupK2DkuBBOEDzrsFNXRFkvQ51mKQRN8iT8uvpjpIrEAEG31DhYQ91vv9JrZUzq8O4em4DqrzbGwTLqnSNlLFJUJYGpJA4Rwdt/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI7aTGCt2g3c5OFGga2Q9nDq50MhGkyEaM2bXfpFEmuGHupK2DkuBBOEDzrsFNXRFkvQ51mKQRN8iT8uvpjpIrEAEG31DhYQ91vv9JrZUzq8O4em4DqrzbGwTLqnSNlLFJUJYGpJA4Rwdt/s400/4.jpg" width="400" /></a></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-73861267749550620632013-06-20T11:42:00.000+03:002013-06-22T02:14:08.179+03:00Ultimul cuvânt" <i><b>Poporul român… pentru poporul român este un cuvînt greu de spus.
Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără
stăpîn. Poporul e fără stăpîn, asta e drama cea mare. Toată lumea
aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i
încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa.</b></i>"<br />
<br />
<b><i>România a pierdut încă un sfânt, un om ce a luptat pentru adevăr și dreptate, un om ce a suferit timp de 17 ani în temnițele comuniste, omul ce a reușit să construiască din nimic un colț de rai, o lume în care simți că oamenii încă trăiesc, că au o inimă ce încă se mai zbate. Am avut ocazia ca în urmă cu trei luni să-l cunosc personal pe Părintele Iustin. A fost o experiență copleșitoare și pot afirma cu tărie că niciodată în viața mea nu am simțit atâta căldură, liniște și emoție în suflet. </i></b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dwKAzgCyB7MOnTcII-EVH6TaIkBJ5KwIxRMhWcBGrIoxzEGur579CIX9K3Jz2QXUAm8r7czDA1JNhy9sWoe1g' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<i><b><span class="userContent">" Anii grei pentru mine au trecut. Anii
bătrâneții care mi s-au adăugat , au însemnat durerile și necazurile
acestui popor. Dacă tu nu te gândești doar la tine, atunci ajungi să te
confunzi cu nevoile și greutățile aproapelui. Așa că eu chiar <span class="text_exposed_show">dacă
sunt la 92 de ani , trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că
sunt de 25 de ani, fie că sunt de 45 ani. Și anii pentru mine nu mai
sunt ani... Noi dirijăm timpul în raport cu nevoința noastră față de
Dumnezeu. Sfârșitul lumii este sfârșitul nostru, pentru ca păcatele
noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu . Și cu cât te nevoiești
mai mult pentru celălalt , cu atât ești mai tânăr."</span></span></b></i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dykygSDUne7xUsQ5-ZLOD3m-0cW6l7OStQ0wfqzQZEYUfLqR4fFuIpqGaghMDXiVatwYkuVo2XY8wj-TnJLwQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-59862485590735170212013-04-11T03:22:00.002+03:002013-04-11T03:22:49.097+03:00Abandon <span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><i><b>" Am pierdut? Aveam o luptă, un suflet și un copil, o lume construită din nimic, un pământ zămislit din durere și adevăr, un tărâm și un vis de aripile căruia îmi agățam întreaga speranță, o luptă pe care am abandonat-o azi. Sau poate am pierdut-o demult, dar incapabil să recunosc înfrângerea m-am aruncat în propria-mi nebunie, neputință. Am uitat însă un simplu cuvânt : regretul... Am uitat că-s un om incapabil de a depăși regretul, incapabil de a trece peste cadavrul unei amintiri, am uitat că oricât aș încerca să sugrum vocea trecutului o amplific doar. Am uitat cine sunt sau cel puțin am încercat, am încercat să plec cât mai departe din fața-mi, să mă ascund sub aripa unei zile, săptămâni sau luni, să sper că vreodată te vei stinge în propriile țipete. Și în tot acest haos am ratat un singur detaliu, pe care îl aflu năucit abia acum, după ani în care te-am urât și am alergat în mijlocul celui mai îndepărtat pustiu pentru a mă descotorosi de glasul tău : Tu ești singura mea rădăcină spre viața și lumea aceasta! M-am trezit abia acum, atât de târziu încât vocea ta s-a transformat într-o șoaptă rătăcită, fără vlagă și fără puterea de a mai schimba ceva. Atunci când te vei stinge eu voi rămâne singur, orb și înlănțuit de aripile pustiului creat de mine. "</b></i></span><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPWn6utIqXjP6B1pqt6ML15JDz39uvJu2q_1UmbQ3vMa9v7WZ4DcVL-FIPTetxvRrGwBzGW7gLf_tqXlBZBETeRaqXktxsSzjJtE0HruPQSL2PFgAZdIvyS-bO9u_-rfTSB0CFD8ruaS1F/s1600/lonely-man-free-screensavers-257520.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPWn6utIqXjP6B1pqt6ML15JDz39uvJu2q_1UmbQ3vMa9v7WZ4DcVL-FIPTetxvRrGwBzGW7gLf_tqXlBZBETeRaqXktxsSzjJtE0HruPQSL2PFgAZdIvyS-bO9u_-rfTSB0CFD8ruaS1F/s400/lonely-man-free-screensavers-257520.jpg" width="400" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/RxabLA7UQ9k?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe><span class="st"><em> </em></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span class="st"><em>" De te abandonezi</em>, <em>nu mai suferi</em>. Chiar tristeții <em>de te abandonezi</em>, <em>nu mai suferi. "</em></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span class="st"><em> (A.R) </em></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span class="st"><em><br /></em></span></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-58955936137739861652013-03-31T00:53:00.000+02:002013-03-31T00:53:21.755+02:00Alegeri<i><b> " Poți aștepta sau poți lupta... Sunt singurele cuvinte, puținele care au rămas agățate într-un colțișor întunecat al minții, o frază simplă rămasă abandonată de atâta timp. Iar eu mă zbat în fiecare zi să găsesc măcar un singur gând neatins de boala acelei fraze, să găsesc o simplă imagine, o amintire neînlănțuită de rădăcinile dureroase ale trecutului. Nici măcar una, nici măcar un vis rătăcit, un vis cruțat de așteptarea în care mă scufund. Simt cum fiecare zi smulge câte o particică din trup, inimă și minte, simt cum lupta se sfârșeste în aceeași așteptare mizerabilă, o așteptare care paradoxal dispune de o răbdare înfiorătoare. Am reușit s-o accept, să nu mă mai ascund în spatele unui adevăr închipuit, să nu mai caut cu atâta ardoare o legătură oricât de firavă între lumea reală și cea pe care mi am imaginat-o de mic copil. Nu voi renunța însă să cred în lumea acelui copil, să cred că vreodată am să văd împlinit în fața-mi un vis așteptat de zeci de ani: visul unui copil! "<br /> </b></i><br />
<br />
<br />
<i><b> " </b></i><i><b><span class="st"><em>Dacă ar trebui să aleg între durere și nimic</em>...aș alege durerea.</span> "</b></i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCeR3MdIm6bSa2y2enJq30_GL5fuW55XhXXVEehDY2X-Y4uUl1SWxnX35eGO8y5ly_fxTjsk2M5CRb9h5C6NAYX4xdKzzPXJPTExX34EIoMZpEa6MMTwasYEsVbX-kIpbq0gHQED9BpaH6/s1600/sand_hand_16501178_by_stockproject1-d3aw9m2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCeR3MdIm6bSa2y2enJq30_GL5fuW55XhXXVEehDY2X-Y4uUl1SWxnX35eGO8y5ly_fxTjsk2M5CRb9h5C6NAYX4xdKzzPXJPTExX34EIoMZpEa6MMTwasYEsVbX-kIpbq0gHQED9BpaH6/s400/sand_hand_16501178_by_stockproject1-d3aw9m2.jpg" width="400" /></a></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-71809573729350009822013-02-24T02:22:00.004+02:002013-02-24T02:27:08.559+02:00Decizie<span style="font-size: small;"><i><b><br /></b></i></span>
<span style="font-size: small;"><i><b> "<span style="font-size: small;"> </span> Am încercat! Am încercat să mă zbat, să lupt, să înlătur cuvintele mari din minte și să-mi sprijin măcar un singur vis, să nu-mi mai las sufletul în brațele timpului. Încerc să mi întorc privirea spre copilul din trecut, să evadez din rutina în care mă afund zi de zi, să mă desprind de rolul actorului ce și<span style="font-size: small;">-</span>a uitat scenariul și a rămas agățat în frâiele unei așteptări fără rost. Trebuie să mă ridic, să iau tot ce mi-a mai rămas și să nu mă mai întorc niciodată, să uit c-am trăit atâția ani imobilizat într-un univers construit din resturile unei lumi bolnave. <span style="font-size: small;">Trăiesc într-un gol absolut, nu simt nimic<span style="font-size: small;">, nici durere, nici bucurie<span style="font-size: small;">, <span style="font-size: small;">nu mi a<span style="font-size: small;">ud ni<span style="font-size: small;">c<span style="font-size: small;">i măcar respira<span style="font-size: small;">ț</span>ia sau b<span style="font-size: small;">ătăile inimii<span style="font-size: small;">, </span></span></span></span></span></span></span></span>m<span style="font-size: small;">ă simt <span style="font-size: small;">ca o <span style="font-size: small;">statuie<span style="font-size: small;">, rece<span style="font-size: small;">, fără <span style="font-size: small;">strop de expresivitate,<span style="font-size: small;"> o bucată <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">cioplită</span> d<span style="font-size: small;">in</span> piatr<span style="font-size: small;">ă ce r<span style="font-size: small;">ămâne neschimbată în fața oricărui val<span style="font-size: small;"> sau încercări. <span style="font-size: small;">Și acum îmi aduc aminte de <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">îndârjirea și entuziasmul de la începutul luptei<span style="font-size: small;">, <span style="font-size: small;">m-am z<span style="font-size: small;">băt<span style="font-size: small;">ut să înlătur anomaliile<span style="font-size: small;">,<span style="font-size: small;"> indiferen<span style="font-size: small;">ța și mai ales <span style="font-size: small;">liniștea morbid<span style="font-size: small;">ă<span style="font-size: small;">, să rup firul unei vieți imaginare și să pășesc nu pe iluzii, ci pe propriile vise. <span style="font-size: small;">Nu m-am zbătut îndeajuns<span style="font-size: small;">, <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">nu am crezut în lupta pe care am dus-o și acum <span style="font-size: small;">mă aflu <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">pe malul celălalt, am ajuns să trăiesc în mijlocul<span style="font-size: small;"> tărâmul<span style="font-size: small;">ui ce ar fi trebui<span style="font-size: small;">t strivit. Mai am oare puțin<span style="font-size: small;">ă conștiință încât să las deopa<span style="font-size: small;">rte indifer<span style="font-size: small;">ența, să înlătur duplicitatea<span style="font-size: small;"> și orice idee nă<span style="font-size: small;">scută <span style="font-size: small;">din haos? Aș p<span style="font-size: small;">utea oare să<span style="font-size: small;"> <span style="font-size: small;">mă ridic <span style="font-size: small;">din <span style="font-size: small;">hău<span style="font-size: small;">l în care mă aflu și s<span style="font-size: small;">ă lupt pâna la ultima suflare<span style="font-size: small;"> pentru un s<span style="font-size: small;">i<span style="font-size: small;">mplu</span> vis? Un singur lucru îl știu cu siguranță<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">, <span style="font-size: small;">a sosit tim<span style="font-size: small;">pul s<span style="font-size: small;">ă aleg<span style="font-size: small;">: trecut <span style="font-size: small;">și doar un trup fără suflet<span style="font-size: small;"> sa<span style="font-size: small;">u să aleg prezentul? Un prezent lips<span style="font-size: small;">it <span style="font-size: small;">de</span> principiile ce<span style="font-size: small;">-</span>l ca<span style="font-size: small;">racterizează în momentul de <span style="font-size: small;">față, un prezent în care <span style="font-size: small;">rutina<span style="font-size: small;"> <span style="font-size: small;">și <span style="font-size: small;">indiferența dispar, un <span style="font-size: small;">prezent în care lu<span style="font-size: small;">pta pentru atenție <span style="font-size: small;">i<span style="font-size: small;">a sfârșit, un prezent ce și las<span style="font-size: small;">ă <span style="font-size: small;">urma adânc în sufletul celui ce am fost<span style="font-size: small;"> <span style="font-size: small;">și<span style="font-size: small;"> celui ce voi fi. Vreau să simt orice strop de viață în fiecare răsuflare și cu fiecare bătaie a inimii, <span style="font-size: small;">să simt că sufletul meu nu i putrezit, că mintea nu acceptă e<span style="font-size: small;">rorile doar pentr<span style="font-size: small;">u că în nebunia ac<span style="font-size: small;">estei lumi oamenii au uitat ce în<span style="font-size: small;">seamnă normalul<span style="font-size: small;">, ce <span style="font-size: small;">înseamnă <span style="font-size: small;">să ai o inimă vie, nu<span style="font-size: small;"> una mustind de ură<span style="font-size: small;"> ș<span style="font-size: small;">i de minci<span style="font-size: small;">un<span style="font-size: small;">a unei vieți <span style="font-size: small;">închi<span style="font-size: small;">puite. <span style="font-size: small;">A sosit timpul să ne îndre<span style="font-size: small;">ptăm ochii spre interior<span style="font-size: small;">, să ne întrebăm c<span style="font-size: small;">ine suntem cu adev<span style="font-size: small;">ăr<span style="font-size: small;">a<span style="font-size: small;">t<span style="font-size: small;"> și mai ales să punem sub semnu<span style="font-size: small;">l îndoielii fiecare <span style="font-size: small;">mi<span style="font-size: small;">șcare, să-i analizăm rostul<span style="font-size: small;">, să înlăturăm timpul mort și s<span style="font-size: small;">ă luptăm <span style="font-size: small;">din răsput<span style="font-size: small;">eri pentru suflet<span style="font-size: small;"> <span style="font-size: small;">și inimă<span style="font-size: small;">, nu pentru trup<span style="font-size: small;">, <span style="font-size: small;">efe<span style="font-size: small;">meritate și uita<span style="font-size: small;">re. </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span>"</b></i></span><br />
<br />
<br />
<br />
<i><b><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">" </span></span>Orice idee este, prin ea însăşi, înzestrată cu o viaţă nemuritoare,
asemeni unei persoane. Orice formă creată, chiar şi de către om, este
nepieritoare. Căci forma este independentă de materie, şi nu moleculele
sunt cele care constituie forma. " </b></i><br />
<i><b> (C.B)</b></i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/y44BVt4U2VM?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-18677078888290288092013-02-05T02:00:00.001+02:002013-02-05T02:07:20.602+02:00Tăcere<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>" Aș scrie... Au trecut două luni în care m-am zbătut să mâzgălesc măcar un singur cuvânt, un cuvânt născut din căldura sufletului și din mijlocul unei inimi care a încetat să bată. Zeci de zile în care mizerabilele litere m-au părăsit în propria-mi cenușă și tăcere. Timp nemilos, uscat, trup fără suflet și un haos ce și întinde aripa spre toate colțurile tărâmului în care trăiesc. De aș avea măcar o lacrimă, de aș avea măcar un singur vis, un singur cuvânt născut din inimă și nu din haosul acestei lumi mi aș ridica ochii și aș pleca în trecut, departe de prezent și viitor, departe de haos și tăcere, departe de ură și furie. În tot acest timp am învățat un singur lucru: Nu există durere, ci doar incapacitatea noastră de a iubi. Niciodată durerea fizică nu poate răpune tăria sufletului, nimeni și nimic nu ți poate tulbura universul cât timp inima ta încă se zbate. Nici rațiunea, nici ura, nici dezamăgirea sau singurătatea. </b></i></span><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>"</b></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b> </b></i></span><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>" </b></i></span>Eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibilă numita corp. </b></i></span><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>"</b></i></span></b></i></span><br />
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b> (P.C.) </b></i></span> </b></i></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/vSbR6y07MGI?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-24517500632900467812012-11-27T00:23:00.000+02:002012-11-27T00:23:48.817+02:00Sacrificiu<i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">"</span> De ce? O simplă întrebare retorică, două cuvinte care mi sfârâmă orice bulgăre de încredere și câteva litere încrustate atât de adânc pe aripile gândurilor încât îmi e imposibil să mi uit măcăr o secundă nedumerirea. Unde au dispărut oamenii? Unde-i iubirea, unde-i respectul, unde-i sufletul lor? Mă uit la fiecare om și rar, tot mai rar zăresc o sclipire de viață în inima și în ochii lui. Oamenii nu mai știu ce înseamnă mila, sacrificiul, răbdarea, lupta și de aici au uitat ce înseamnă viața. Au uitat că suntem datori să luptăm zi de zi pentru cel mai neînsemnat vis, au uitat cât de frumos e să întinzi brațul tău celor care au nevoie, au uitat că un om înseamnă mai presus de toate un amestec între trup,minte și suflet. "</b></i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUflJ3qGP7ATzecZ4Bd30xk_JTatDYpJC7CQNenRoGvqWLpNDeUnZaV-X0B7owR0Jei3g0B0DyuUidTraSHyLjN8sV3-Qnm_1bp3SqCw_RJa54aUL4ONdlVSmRc2l9-A3KuLRuVMaMoodA/s1600/f9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUflJ3qGP7ATzecZ4Bd30xk_JTatDYpJC7CQNenRoGvqWLpNDeUnZaV-X0B7owR0Jei3g0B0DyuUidTraSHyLjN8sV3-Qnm_1bp3SqCw_RJa54aUL4ONdlVSmRc2l9-A3KuLRuVMaMoodA/s320/f9.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-68009382642385059972012-11-17T23:38:00.001+02:002012-11-17T23:40:30.967+02:00Un surâs <span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>" Surâs de toamnă târzie și o durere atât de vie, născută parcă din mijlocul unor amintiri contradictorii, amintiri luminoase prăfuite de greutatea a două decenii ce și împletesc culorile cu imaginile sfâșietoare rupte din trupul unui an apus. După ani la rând în care mi am jucat rolul am decis că a sosit timpul să renunț, să las în spate chipul victimei, să mi smulg masca și să mi zdrobesc ultimele rămășițe ale sufletului. M am zbătut în propria-mi mlaștină și chiar de am știut unde-i cel care m a doborât mi am întors privirea, am alungat orice gând și am început să i caut în mijlocul haosului trupul lui, trupul celui care m a lăsat prizonierul acestui război. Am simțit abia acum, acum când inima mi-e atât de rece, când sufletul se zbate neputincios că cel pe care îl căutam, cel împotriva căruia luptam a fost de la început în interiorul meu, iar cu fiecare secundă trecută a țesut în jurul inimii fire de gheață și întuneric. Așa am ajuns să nu trăiesc nici în viitor, nici în trecut sau prezent, să nu simt nici frigul, nici căldura, un copil incapabil de a deosebi bucuria de tristețe, un om pentru care tăcerea absolută înseamnă totul. Mi au mai rămas doar trei imagini neclare și dorul imens de persoana care a plecat în urmă cu un an, singurul om căruia îi simt lipsa și o voi simți întotdeauna. Pe fundația celor patru lucruri îmi voi clădi totul</b></i></span><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>:</b></i></span> sufletul, inima și mintea . "</b></i></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyQ2cOfbOmd_nw7kYZnrBRy5_dVK_2-Mg2armtgIGaCpUSK8gZPZrWFKVo66LDkwNtVs2WtLr0kfhmn9vGnvSPqOskjrrD_RxnsoPHlV4cdAbw-3xkycMbwxw6FE2uUQCGuC84rb9smHbi/s1600/CryingChildEye.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyQ2cOfbOmd_nw7kYZnrBRy5_dVK_2-Mg2armtgIGaCpUSK8gZPZrWFKVo66LDkwNtVs2WtLr0kfhmn9vGnvSPqOskjrrD_RxnsoPHlV4cdAbw-3xkycMbwxw6FE2uUQCGuC84rb9smHbi/s320/CryingChildEye.jpg" width="298" /></a></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-51965971157155360202012-11-06T23:55:00.003+02:002012-11-06T23:55:33.552+02:00Viața<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/CxRMFwPpkBE?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
<div class="story-title" id="title-5">
<span class="news-body-text">
<span id="ls_contents-5">
<span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><i><b>“ Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte. ”</b></i></span></span></span><span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><i><b> </b></i></span></div>
<div class="story-title" id="title-5">
<span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><i><b> Schopenhauer
</b></i></span></div>
El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4893737439499101309.post-92176745734749390302012-11-04T00:44:00.001+02:002012-11-04T00:44:59.729+02:00Joc<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><i><b>" </b></i></span> Haos, trecut, îndoială și același joc fără capăt, același tunel ticsit de întuneric și mii de drumuri întortocheate, prăfuite de uitare mi au rămas moștenire. Un labirint în care sacrificiile sau visele își pierd suflul în mantaua misterului, tărâmul în care fiecare strigăt, pas întărește stratul de pânză din jurul tău. Sunt nevoit să mi port povara în mijlocul unei furtuni: nu mi pot da seama dăcă prezentul mai există sau e doar o iluzie a trecutului, nu pot distinge durerea sau fericirea, nici măcar pământul unde zac nu mai reprezintă o certitudine. Sufletul meu pare că se adâncește într-un hău infinit, o cădere fără final, iar puținele secunde în care nu mai simt căderea par doar simple iluzii. Nu sunt o victimă, poate doar una a propriei nebunii în care am ales să trăiesc. Îmi aduc perfect aminte de clipa când mi am ales atât de încrezător rolul în acest joc, poate e singura imagine care a rămas neatinsă în această mlaștină. Au fost atâția ani în care m-am tânguit, am țipat, am învins și am fost învins, atâtea vise care au plecat și nu s au mai întors, sentimente care au pierit sau au renăscut, dar dintre toate aceste lucruri pe care le am pierdut sau câștigat am rămas cu ruina de odinioară, cu imaginea unui copil și a unui înger și cu liniștea neclintită. Știu unde am greșit, nu mi voi uita greșelile, voi lăsa alunga orice urmă de lașitate și-mi voi asuma întreg destinul. Nu mă voi retrage și nici nu mi voi mai deplânge soarta, o să alung însă toate iluziile, visele, o să las vocile din mintea-mi să piară sub cărămizile ruinelor, iar eu o să mi închid ochii și am să uit orice imagine, orice chip și sunet. " </b></i></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<img border="0" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimFFfFptFbSO3GMhyphenhyphenNWmPuTwX-msfD0bCNZSU5oXhyphenhyphen3_NiWvIe4v_VpDI9l-rUOVQ7erEQoGzLF6gCgx6B85AtmQtYhkLlvrCQGnwptPv735Zsx8ES_ArghQ2wJaKeVyzBIjEVM9amCdew/s400/life_beautiful-5.jpg" width="400" /> </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;">" <i><b>Cu mine se petrece ceva. O viață de om. </b></i>"</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/cCrDPdMYxd4?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />El CiDhttp://www.blogger.com/profile/14060521214488563296noreply@blogger.com1