Dor și Durere

   Peste gândurile mele se așterne mantaua grea a tăcerii, rațiunea își pierde sensul în mijlocul furtunii , iar ultimul strop de lumină se îmbibă de uitare și întuneric. Am pierdut o parte din trecut, prezent și viitor.  Nu voi lăsa vreodată ca timpul să și cearnă praful peste pagina amintirilor, ci voi păstra pentru întotdeauna în sufletul și inima mea chipul nepătat al unui om extraordinar. 25 noiembrie va rămâne ziua sculptată cu litere mari, nemuritoare în interiorul meu. Voi alunga orice urmă de uitare și îmi voi îndrepta gândurile în fiecare zi spre icoana omului ce a plecat mult prea devreme...

 

  

Read more »

Fără nume

   Ființă fără nume, izvor nesecat de întuneric și ură, suflet schingiuit, toate se îmbină într-un simplu cuvânt: om. Trup firav, fruntea pătată și inima ciopârțită sunt azi singurele comori ale acestei ființe fără nume. Nici măcar un erou uitat, ci doar un simplu trecător încărcat de moarte și durere. Omul fără viitor, omul lipsit de speranță și putere va rămâne singurul supraviețuitor al acestui tărâm luminat. Prezentul și a lăsat mantaua peste rațiunea omului și după mii de ani reușește să schimbe în totalitate caracterul omului, îi aruncă visele frumoase în infinitul întunericului și îi aduce sufletului mireasma unei vieți simple. Mă tem că lacătele sufletului vostru nu se pot deschide în fața lacrimilor, a iubirii, ci vor cerne doar pământ peste inima,numele și trupul vostru.   

Read more »

Lupta

   Sunt un copil, un copil cu sufletul zdrobit, un copil înfrânt de timp și oameni, unul aruncat în mijlocul unui ocean al nebuniei, purtat de valuri spre hăul întunericului. Au trecut anii... Ani în care am învățat să mor, ani în care am învățat să mă nasc a doua oară, secunde ce mi au adus efemeritatea și veșnicia, durerea și fericirea, lacrimile și zâmbetele, curajul și teama, onoarea și rușinea. Am fost înfrânt de mii de ori, am renunțat la trecut și amintiri, mi am abandonat viața și am trecut de fiecare dată prin mlaștina rușinii și de fiecare dată mi am șters fruntea de întuneric, am sugrumat țipătul de deznădejde și am așteptat ca tăcerea să mi aducă liniștea. Acum sunt mult mai fragil, dar în același timp mult mai puternic, având în suflet miezul tristeții și în fiecare strop de sânge mii de lacrimi de fericire. Îmi ridic sabia, îmbrac veșmântul cerșetorului de odinioară și mi îndrept pașii spre câmpul de luptă, spre câmpul plin de răutate și durere. Am venit să lupt împotriva întunericului și niciodată nu mi voi pleca fruntea, voi lupta până la ultima picătură de energie, până la ultima suflare!  

Read more »