31.10.2012

O inimă

 " M-am temut de tăcere, de faptul că nu aș mai putea rosti vreun cuvânt sau măcar scrijeli o singură literă, că inima mea își va pierde suflul prin ungherele înghețate ale sufletului. Fără inimă nu reprezint nimic, poate doar un simplu trup înghețat în mijlocul unui pustiu. Un pustiu ce nu există, unul spre care credeam că am reușit să i tai toate legăturile, să i șterg imaginile zugrăvite în mintea-mi. Nu am încercat nici măcar să mi imaginez ziua aceea, dimineața în care mă voi trezi și nu voi mai simți nimic, nici golul, nici durerea, nici bucuria, ci doar o liniște sfărâmătoare și un sentiment de resemnare, de capitulare. Că nu voi mai putea scoate vreun sunet și mi voi accepta rolul de martor pentru eternitate. Îmi e tot mai greu să mi rup visele de imaginile acestui deșert, să ascult melodia tot mai stinsă a inimii și cu ultimele puteri mă zbat și încerc să respir, să pot simți iar mireasmea prezentului, să aud iar ticăitul ceasului și pașii tăcuți ai timpului. E singurul vis ce nu s a stins, visul pentru care voi lupta zi de zi până la sfârșit. "

 

13.10.2012

Labirint


Cât timp a trecut? O secundă, o zi, un an sau o viață? O viață de om irosită... Am crezut că omul are libertatea de a alege: un drum sau o viață. Însă viața e un drum și drumul o viață. Suntem prinși în mijlocul acestui labirint fără a avea măcar o simplă imagine descătușată de acest tărâm, ne rămâne doar posibilitatea de a alege un drum spre același final. Am încercat deseori să înțeleg care ar fi scopul acestui labirint, de unde venim și care-i rostul alegerilor noastre? Am avut iluzia că aș putea să opresc totul dacă aș rămâne nemișcat în mijlocul aceluiași loc, dar labirintul e într-o continuă schimbare, într-o mișcare pe care nu o poți împiedica și astfel abandonul, refuzul de a continua să joci același rol într-o piesă care se repetă la infinit nu face decât un singur lucru: închide treptat toate ieșirile din jurul tău și peste ani te vei trezi singur în fața unui zid de netrecut și singura opțiune a ta va fi așteptarea, așteptarea finalului. Voi părăsi acest loc cât încă zidul nu mi acoperă întreg sufletul și chiar cu prețul nebuniei voi căuta în fiecare porțiune, voi alege orice drum chiar dacă în mintea-mi știu deznodământul. Poate acesta e scopul acestei călătorii, să lași teama și siguranța, să ți umpli inima de speranță și să cutreieri orice loc din imensul labirint. "    



Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons