După 20 de ani!

Copilul de odinioară nu mai există, s au așternut anii grei peste trupul său.Vremuri  demult apuse ,pătate de inocența  gândurilor copilăriei.Pagini de aur brăzdate de imaginile bucuriei desăvârșite, pagini acoperite acum de  praful așternut de trecerea timpului nemilos.Au trecut 20 de ani!!Aștept cu nerăbdare clipa aceasta,ea reprezintă pentru mine finalul unui capitol.Totul a fost un  vis transpus în realitate necruțătoare.Am fost doar un simplu actor,însă unul ce și a jucat perfect rolul!Uneori m am integrat atât de bine în pielea personajului încât am început să mi uit statutul.Un test care a început acum doi ani nu din egoism ci doar pentru a simula situațiile delicate prin care vom trece.Așadar pot spune cu tărie că singurătatea poate fi lucrul cel mai dureros.Nu poți împărtăși nimănui gândurile tale,iar în clipa în care îți vezi propriile vise murind speranța dispare,iar viața pare fără niciun sens.Fără credință vei renunța mult prea devreme!Singurul ce a rămas alături de mine de la început până la final a fost Dumnezeu, oferindu  mi puterea de a mă ridica atunci când credeam că nu mai pot.În clipa cea grea prietenii vor uita de tine și paradoxal nu ți vor oferi decât indiferența lor!Nimic nu i va îndupleca, iar dacă au plecat rar se mai întorc și probabil o vor face  mult prea târziu .Tot ceea ce am făcut poate părea o nebunie, dar pentru mine a reprezentat o experiență magnifică.Așadar mă nasc iar pe 29.Voi primi un trup,un suflet,o familie și poate cel mai important  iubirea dăruită de Cel de Sus.Totodată pe 29 noiembrie se împlinesc 72 de ani de la moartea  Căpitanului!

Read more »

De ce?

Ochii mei au obosit, nu mai pot aștepta în mijlocul acestei nebunii.Au trecut zeci de zile și lucrurile par a avea același final dezastruos,fără logică!De ce nu ne schimbăm?Oare de ce ne complacem în mlaștina timpului de azi?De ce preferăm să acceptăm totul ca pe ceva inevitabil și de neschimbat?Oriunde îmi îndrept privirea nu pot găsi un loc nevinovat,acolo unde răutatatea să fie strivită de lucrurile cu adevărat frumoase!Avem doar imitații de proastă calitate vopsite într un alb strident,crezând că în modul acesta vom căpăta un alt statut,având sufletul gol.Fără suflet nu vei căpăta niciodată eternitatea!Suntem lași,ne părăsim întotdeauna prietenul în clipele dificile pentru ca mai apoi să năvălim cu neșaț spre fericirea lui,în puținele sale clipe de bucurie.Oare de ce?Am încercat să nu ridic privirea spre semenii mei,dar nu am reușit și acum sunt prins în mijlocul aceluiași ocean de păcate.Voi nu aveți o viață ci un circ!Toți încercăm să schimbăm ceva,dar ne oprim la jumătatea drumului, pare mult prea dificil,iar noi nu putem să ieșim din rutină.Iar dacă cel de lângă mine a săvârșit o crimă,eu deja voi părea mult mai bun, indiferent de câte ori voi face rău cuiva.Oare e bine să ne raportăm întotdeauna la ceilalți?Nu!A fi cu adevărat om înseamnă să ți trăiești viața în funcție de propriile trăiri și vise.Nimeni nu mă poate contrazice, iar realitatea din păcate mă susține.Dacă timp de o zi te vei detașa de toate lucrurile și vei privi în jurul tău vei vedea doar rău:oameni care se jignesc,cerșesc,alții ce și vând propriul trup,iar alții încredințându și sufletul diavolului, fiind conduși doar de lumea materială.Reflectând puțin vei ajunge la aceeași concluzie.Rar adevărul,onoarea și iubirea își mai fac loc pe scena circului de azi.Nu va conta niciodată inteligența ta dacă nu vei știi cum să te porți cu adevărat!Încearcă să ți scoți masca, să nu mai faci lucrurile doar pentru a căpata invidia celorlalți, spune adevărul și nu fugi de responsabilități.Sunt și voi fi mândru că sunt român,iar cei care pun nereușita lor pe seama altora și a faptului că fac parte din acest neam sunt doar niște lași,avem ca exemplu o mulțime de oameni de valoare ce și iubeau nespus patria și nicicând nu s au sfiit să și arate originile.Așadar tu trebuie să reprezinți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. 

Read more »

Un vis

"Miros de toamnă în sufletul meu, miros de vise moarte spulberate prea devreme de realitatea cruntă.Am zburat atât de jos încât aproape am atins prăpastia, mi am frânt aripile, am rămas fără lumina ochilor, dar nu m am prăbușit.M am ridicat singur,plin de răni,fără vise,fără viață și mi am creat propriul destin.Am încetat să mai trăiesc în clipa în care speranța a murit!"Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare."Am rămas cu un singur vis,unul ce mi a hrănit inima,iar râul lacrimilor a preschimbat tristețea în bucurie și a reușit să mi oblojească sufletul pentru eternitate."
El CiD 12-11-2010

Read more »