Nu!

" Nu!? E poate singurul cuvânt rămas alături de mine, singurul sunet ce nu-și lasă trupul strivit sub greutatea imensă a unei tăceri fără sfârșit. Nu există nici măcar o luptă în care aș putea să-mi așez întreaga speranță, a rămas doar o simplă alegere sau cel puțin iluzia uneia, o iluzie în care am continuat să cred la nesfârșit. O iluzie pe care construit-o în zeci de ani, un vis în care am adunat întreaga-mi viață și de care am legat aripile viitorului, o imagine scăldată de sacrificii, răni și o mare durere. Nu mă mai pot întoarce... Am uitat totul: drumul, visele, speranțele și mai ales chipul universului în care am trăit. Cuvintele mele sunt atât de îndepărtate de realitatea în care trăiesc încât deseori am impresia că totul e un vis....

Read more »

Gol

" Poate s-a oprit, poate strivită de atâta durere a decis să plece, să lase nisipul și durerea în urmă, să nu mai suspine în fața oricărei lovituri sau unui cuvânt tăios, să aleagă durerea eternă în locul unei frâmântări zadarnice. Știam că-mi va fi din ce în ce mai greu să o aduc la viață, să pot simți măcar câteva secunde căldura unui suflet ce nu rătăcește printr-un univers gol, rece și întunecat. Nu pot rezista fără ea, pot fi doar un copac fără rădăcini, uscat ce așteaptă ca timpul să sfărâme ultima rămășiță, să dispară cea din urmă  amintire . Doar așa mă pot integra în lumea această goală, fără esență, devenind lucrul pe care l-am evitat din răsputeri. Am crezut că pot construi o punte către acest univers, că-l pot atinge fără să...

Read more »

Ultimul cuvânt

" Poporul român… pentru poporul român este un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpîn. Poporul e fără stăpîn, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa." România a pierdut încă un sfânt, un om ce a luptat pentru adevăr și dreptate, un om ce a suferit timp de 17 ani în temnițele comuniste, omul ce a reușit să construiască din nimic un colț de rai, o lume în care simți că oamenii încă trăiesc, că au o inimă ce încă se mai zbate. Am avut ocazia ca în urmă cu trei luni să-l cunosc personal  pe Părintele Iustin. A fost o experiență copleșitoare și pot afirma cu tărie că niciodată în viața mea nu am simțit atâta...

Read more »

Abandon

" Am pierdut? Aveam o luptă, un suflet și un copil, o lume construită din nimic, un pământ zămislit din durere și adevăr, un tărâm și un vis de aripile căruia îmi agățam întreaga speranță, o luptă pe care am abandonat-o azi. Sau poate am pierdut-o demult, dar incapabil să recunosc înfrângerea m-am aruncat în propria-mi nebunie, neputință. Am uitat însă un simplu cuvânt : regretul... Am uitat că-s un om incapabil de a depăși regretul, incapabil de a trece peste cadavrul unei amintiri, am uitat că oricât aș încerca să sugrum vocea trecutului o amplific doar. Am uitat cine sunt sau cel puțin am încercat, am încercat să plec cât mai departe din fața-mi, să mă ascund sub aripa unei zile, săptămâni sau luni, să sper că vreodată te vei stinge în propriile...

Read more »

Alegeri

 " Poți aștepta sau poți lupta... Sunt singurele cuvinte, puținele care au rămas agățate într-un colțișor întunecat al minții, o frază simplă rămasă abandonată de atâta timp. Iar eu mă zbat în fiecare zi să găsesc măcar un singur gând neatins de boala acelei fraze, să găsesc o simplă imagine, o amintire neînlănțuită de rădăcinile dureroase ale trecutului. Nici măcar una, nici măcar un vis rătăcit, un vis cruțat de așteptarea în care mă scufund. Simt cum fiecare zi smulge câte o particică din trup, inimă și minte, simt cum lupta se sfârșeste în aceeași așteptare mizerabilă, o așteptare care paradoxal dispune de o răbdare înfiorătoare. Am reușit s-o accept, să nu mă mai ascund în spatele unui adevăr închipuit, să nu mai caut cu atâta ardoare...

Read more »

Decizie

 "   Am încercat! Am încercat să mă zbat, să lupt, să înlătur cuvintele mari din minte și să-mi sprijin măcar un singur vis, să nu-mi mai las sufletul în brațele timpului. Încerc să mi întorc privirea spre copilul din trecut, să evadez din rutina în care mă afund zi de zi, să mă desprind de rolul  actorului ce și-a uitat scenariul și a rămas agățat în frâiele unei așteptări fără rost. Trebuie să mă ridic, să iau tot ce mi-a mai rămas și să nu mă mai întorc niciodată, să uit c-am trăit atâția ani imobilizat într-un univers construit din resturile unei lumi bolnave. Trăiesc într-un gol absolut, nu simt nimic, nici durere, nici bucurie, nu mi aud nici măcar respirația sau bătăile inimii, mă simt ca o statuie, rece, fără strop de expresivitate, o bucată cioplită din piatră ce rămâne...

Read more »

Tăcere

" Aș scrie... Au trecut două luni în care m-am zbătut să mâzgălesc măcar un singur cuvânt, un cuvânt născut din căldura sufletului și din mijlocul unei inimi care a încetat să bată. Zeci de zile în care mizerabilele litere m-au părăsit în propria-mi cenușă și tăcere. Timp nemilos, uscat, trup fără suflet și un haos ce și întinde aripa spre toate colțurile tărâmului în care trăiesc. De aș avea măcar o lacrimă, de aș avea măcar un singur vis, un singur cuvânt născut din inimă și nu din haosul acestei lumi mi aș ridica ochii și aș pleca în trecut, departe de prezent și viitor, departe de haos și tăcere, departe de ură și furie. În tot acest timp am învățat un singur lucru: Nu există durere, ci doar incapacitatea noastră de a iubi. Niciodată durerea fizică nu poate răpune tăria sufletului, nimeni...

Read more »