Nu!

" Nu!? E poate singurul cuvânt rămas alături de mine, singurul sunet ce nu-și lasă trupul strivit sub greutatea imensă a unei tăceri fără sfârșit. Nu există nici măcar o luptă în care aș putea să-mi așez întreaga speranță, a rămas doar o simplă alegere sau cel puțin iluzia uneia, o iluzie în care am continuat să cred la nesfârșit. O iluzie pe care construit-o în zeci de ani, un vis în care am adunat întreaga-mi viață și de care am legat aripile viitorului, o imagine scăldată de sacrificii, răni și o mare durere. Nu mă mai pot întoarce... Am uitat totul: drumul, visele, speranțele și mai ales chipul universului în care am trăit. Cuvintele mele sunt atât de îndepărtate de realitatea în care trăiesc încât deseori am impresia că totul e un vis. Un vis care m-a înlănțuit complet și din care nu mă voi putea rupe niciodată! "


" Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini. "
                                                                                                                  Paulo Coelho