Rost

    Trăim vremurile în care promisiunile, cuvintele scrijelite pe o coală țin locul faptelor, lumea în care adevărul și realitatea pier sub talpa iluziei și a aparențelor. Oamenii dispar în negura timpului, principiile care au dăinuit vreme de secole se clatină și par că în cele din urmă vor cunoaște gustul sfârșitului. În aceste vremuri omul și a uitat creatorul și luptă din răsputeri împotriva viitorului său, luptă doar pentru moarte și își pleacă fruntea în fața templelor încărcate de sânge și durere, iluzii și vise fără suflet. Puțini sunt cei care mai au un strop din mireasma veșniciei, iar săracii de ei se sting în singurătate și uitare, sunt marginalizați precum bolnavii de lepră și alungați într o lume parelelă, o lume a celor diferiți, a celor considerați slabi, nedemni...

Read more »

Mutilare

   Fiecare zi cerne peste sufletul meu aromă de moarte și viață, mirosul unui destin rupt de imaginea zidită în mijlocul templului copilăriei. Mi am dorit să devin o statuie, una de neatins, o statuie ce nu și va pleca niciodată trupul în fața durerii și a răutății oamenilor. Am ajuns în cele din urmă copia fidelă a acestui vis. Nu mimez viața, nici măcar iubirea, nu țip, iar orice lovitură primită nu mi clatină echilibrul interior. Moartea, singurătatea, durerea, uitarea și au pierdut însemnătatea în tăria zidurilor de piatră ce mi înconjoară trupul. Nu visez, iar starea de așteptare a pierit demult răpusă de sfârșitul războiului dintre timp și vise. Sunt țintuit în mijlocul acestui tărâm, având o inimă zăvorâtă de răcoarea zidurilor,...

Read more »

Minte și suflet

    Niciodată nu m am simțit atât de obosit, atât de îndepărtat de viitor și de imaginea victoriei. Am sperat că în cele din urmă voi reuși să pun capăt acestui război din sufletul meu, să înlătur partea ce îmi inundă sângele de răutate,ură și dezamăgire. Acum par mult prea fragil, mult prea firav pentru a mai ridica privirea spre cel care de atâta vreme mă târăște în mocirla sa, cel care așterne pământ peste inima mea și cerne praf de moarte peste sufletul unui copil. Știu că acestă luptă va lua sfârșit în cele din urmă și nu mi va aduce decât pactul unei înfrângeri. Nu mai am decât un vis, restul au pierit în hainele pline de praf ale acestei lumi, haine mânjite de grotescul realității și al banalului. M am decis... Oricât aș vrea...

Read more »

Toate trec...

" Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon. Îi voi lăsa pe contemporanii mei să se certe, să se înjure după pofta inimii și să aștepte ce vor. Pe mine , îi rog să mă scuze. Eu nu mai aștept nimic. Nu mă mai interesează războiul cu alții. Îmi ajunge singurul război în care mai am, probabil, ceva de spus ... Războiul cu mine. " ...

Read more »

Rugă

    " M am simțit încolțit de întuneric și singurătate, am abandonat lupta și am încercat să mi alung amintirile și să mi uit numele. Am cerut cu îndârjire un miracol, o singură clipă de speranță, un vis ce mi ar fi putut aduce o altă viață. Aș putea spune că singurul obstacol în fața acestui miracol a fost propria gândire, iar ochii mei, ochii copilului nevinovat nu au reușit decât să schimonosească imaginea acestui vis împlinit. I am tăiat de mii de ori aripile, l am izgonit spre tărâmul uitării, iar în cele din urmă am țipat plin de furie către cel care în nemărginita lui bunătate îmi oferă de fiecare dată iubirea, alături de miracolul pe care îl cerșeam de atâta vreme. Singurul vinovat am fost eu. Am fost nevoit să mi închid...

Read more »