"Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamnă și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă."
Lucian Blaga
8 comentarii:
eu simt mereu in suflet durerea, poate daca as simti-o in stropii de ploaie ar fi mai usor..
frumoasa poezie..
Blaga e minunat!Poeziile lui sunt precum rugile sacr.Merci frumos pt poezia asta, mi-a dat o stare ft frumoasa!:)
ai primit raspunsul la email?:D
apropo, ai un premiu la mine pe blog!
Da!In ultimele 2 zile am fost putin cam ocupat cu invatatul pt un examen si nu prea am mai avut timp de nimic si totusi am reusit sa l citesc,dar nu am mai apucat sa raspund!Multumesc frumos pt premiu:)!
acea persoana a murit astazi. prea multi au distrus-o, inocenta si naivitatea iubirea si bunatatea nu isi au locul intr-o lume ca asta. de aceea oamenii nu mai simt prezenta Lui... multumesc pentru incurajare.
Hmmm chiar aș dori sa te intreb ceva, dar nu pot prin comentarii.O sa las id meu:elcid_10real. Daca nu deranjez:d...
am dat add, dar daca vrei sa ma intrebi legat de blog..nu am nici un motiv..
Foarte frumos! Blaga scrie deosebit
Trimiteți un comentariu