"....și n-ai înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței....
Să cânte ploile tocmai atunci,
Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc și ne dor,
când soarele arde și mâinile miros a îndoială,
când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
când amintirile au gust amar și speranța e un cuvînt dificil
Să cânte ploile tocmai atunci,
Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc și ne dor,
când soarele arde și mâinile miros a îndoială,
când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
când amintirile au gust amar și speranța e un cuvînt dificil
și cel care cântă ploile riscă să fie disprețuit și lovit...
pentru nebunia și curajul său care cântă ploile,
care cântă torentele când oamenii ridică brațele
rămân răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine să anunțe ploile....dacă nu poezia ?!
Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie...."
Octavian Paler
pentru nebunia și curajul său care cântă ploile,
care cântă torentele când oamenii ridică brațele
rămân răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine să anunțe ploile....dacă nu poezia ?!
Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie...."
Octavian Paler
1 comentarii:
poezia :)
Trimiteți un comentariu