Eu

   Omul are o îndemânare extraordinară în a lipi etichete pe fruntea celor din jur, de a încadra fiecare persoană într o anumită categorie în funcție de gândirea celui care clasifică. Omul  nu poate fi clasificat, el nu este asemenea unui lucru lipsit de viață, unul ce își asumă rolul toată viața, ci întotdeauna omul își poate depăși granițele și poate străpunge hotarele categoriei în care a fost aruncat de semenii săi. De a lungul timpului oamenii m au încadrat în fiecare categorie, din cea a oamenilor lași în cea a celor curajoși, din cea a celor nebuni în a celor raționali, din cea a oamenilor retrași în cea a celor ce vorbesc prea mult, din cea a celor visători în cea a pesimiștilor. Am învățaț demult să trec peste orice cuvânt, atât de cuvintele răutăcioase, cât mai ales de cele pline de laudă, indiferent de numărul celor care mă bravează sau a celor ce mă critică voi rămâne întotdeauna la fel. Mă cunosc îndeajuns de bine încât cuvintele din exterior nu mi pot schimba imaginea, ele lovindu se doar de zidurile din interiorul meu. Nu am fost niciodată rece, iar puținele cuvintele scrise  pe acest blog nu se nasc din tristețe și neîmplinire, ci sunt doar sentimente, vise și trăiri. Oricât aș fi de melancolic, de izolat sunt și voi rămâne pentru totdeauna cu sufletul plin de liniște, lipsit de remușcări și îmbibat doar în credință și iubire. Sunt conștient că viața îmi va oferi mult mai multe greutăți decât vise împlinite, dar nu mi voi pierde niciodată zâmbetul și speranța indiferent de ceea ce se v a întâmpla. Nu îmi e teamă să pășesc peste orice durere, să las timpul să și spună cuvântul și niciodată nu mi voi pleca fruntea în fața acestei lumi trecătoare.