Străin

         Orice cuvânt, orice vis neîmplinit se agață de aripile unui suflet osândit și își aruncă în cele din urmă mantaua neagră peste trupul firav al unui viitor luminos. Sunt un simplu străin în nebunia acestei lumi! Străinul ce și a abandonat trupul în brațele timpului, străinul lipsit de povara trecutului, având alături doar tăcerea și imaginea unui suflet nevătămat. Las în urmă orice urmă a războiului, orice strop de dezamăgire și durere și îi aduc sufletului inima și mintea unui înger uitat undeva între granița trecutului și a prezentului. Onoarea, adevărul, curajul nebun, iubirea, lacrimile, mila sunt singurele statui în fața cărora îmi voi pleca fruntea. Restul vor rămâne doar în sufletul muritorilor.  ...

Read more »

Întrebare

                                   "Dacă ți s ar da o a doua șansă în viață, ce ai face?"    Dacă aș putea lua de la capăt firul vieții, dacă aș putea renunța la viața de acum m aș întoarce spre meleagurile copilăriei, aș alege sufletul, inima și visele copilului de altădată. Aș lua povara greșelilor din trecut pe umerii mei, aș încerca să obțin iertarea oamenilor care au suferit din pricina faptelor mele. Aș alunga din sufletul și mintea mea ultimul strop de răutate și le aș spune tuturor adevărul, le aș spune cât de mult îmi lipsesc și cât de mult înseamnă pentru mine. Aș încerca să răspândesc numai bucurie, iubire,...

Read more »

Sfârşit de toamnă

"  Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,    Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!    Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge    Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.    Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -    Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.  Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut,   Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,   O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.   Icoana tăinuită ce farmec straniu are!   Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blândă pare   Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut. "                                ...

Read more »

Timp

"  Timp nemuritor, vise deșarte, aripi frânte și o singură pagină rămasă nescrisă într o carte osândită uitării. Iar eu, ultimul martor sunt nevoit să închei cea din urmă frază a trecutului, să ofer timpului un sfârșit grandios! Aș putea să îl las pradă întunericului, să i leg destinul de propria i răutate. Nu pot să i strivesc aripile, să i răpesc onoarea de a conduce viața muritorilor spre final sau blestemul de a așterne întotdeauna praful uitării peste miile de amintiri. A fost întotdeauna alături de sufletul meu, iar deseori mi a suflat un strop de speranță și a sădit în mijlocul unui pustiu o floare cu petale de lumină și mireasma unui viitor grandios. Singurul ce a reușit să mențină ruinele unui suflet apus, singurul ce a vărsat...

Read more »

Praf de timp

 " Sufletul lipsit de iubire rămâne doar un simplu trup dezgolit de mantaua nemuririi, înveninat de durere, de ură și răzbunare. Iubirea se naște din lacrimile îngerilor, se contopește cu inima muritorilor și împrăștie peste rădăcinile sufletului mireasma fericirii, stropii nemuririi. Iubirea nu poate supraviețui într un suflet răpus de lașitate și egoism, iar rădăcinile ei vor pieri printre stâncile unei inimi de piatră. Ura, monotonia, visele lipsite de profunzime sugrumă firavul trupșor al iubirii, rupându i aripile și aducând asupra-i praf de moarte, praf de vise moarte răpuse mult prea devreme. Trecutul se naște din suflul iubirii, se naște din dorul nemărginit, din nisipul singurătății cernut peste bucățile de gheață ale unui suflet...

Read more »

Natura

  '' Natura-ți dă zilnic exemplul de a trăi. ''                                                                   Nicolae Iorga...

Read more »

Viață sau ...

"  Viață sau iubire? Într o epocă a micilor vise,  presărată de un timp mort și având gustul simplu al monotoniei viața omului și a pierdut demult ultimul diamant. Oricât am încerca să ne ridicăm privirea din cenușă și să ne ștergem fruntea de praful indiferenței nu reușim decât să mâzgălim și ultima porțiune de inocență și onoare. Omul a decăzut! Și a pierdut conștiința, și a renegat trecutul și a ales moartea, durerea, neîmplinirea și întunericul. Pomul vieții s a transformat în pământ, iar anii săi s au pierdut printre amintirile neînsemnate ale muritorilor. Ne am schimbat armura în hainele unui cerșetor, am străpuns cu răutate ultima zvâcnire a inimii și ne am blestemat propriul destin. Ochii noștri au căpătat umbra acestui întuneric...

Read more »