Tăcere

" Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă Şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care creştem, despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri şi înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lăsaţi-mă să umblu mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închiși."  Lucian...

Read more »

Dumnezeu nu a murit!

" Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri."   Dumnezeu nu a murit! El va rămâne întotdeauna în inima, mintea și sufletul meu. Doar suflul său îți poate aducea dragostea, fericirea, împlinirea și liniștea. Fără protecția Sa omul devine un biet  muritor, o resursă infinită de durere și întuneric, un trup care va părăsi această lume înrobit de răutate, un trup ce și pierde strălucirea și la final își pierde identitatea. Credința nu s a născut din teama oamenilor și nu a reprezentat niciodată vreo barieră în calea cunoașterii, ci dimpotrivă a oferit oamenilor eternitatea și a înfrânt timpul. Din păcate oamenii aleg efemeritatea, aleg durerea, dezamăgirea, refuzând darurile,...

Read more »

Eu

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristețe. Orice om pe care l-am iubit și nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas spre moarte. Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri. Voi care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți. "                                                                                                                          (G.B)  ...

Read more »

Noaptea

"Am rămas ca întotdeauna același copil plin de vise, cu obrazul brăzdat de lumina firavă a lunii, având întotdeauna privirea încețoșată de amintirile ce și desfășoară grandoarea în valurile nepăsătoare, asemenea viselor ce și iau zborul și își pierd sufletul în hăul realității. Trupul meu a rămas o simplă statuie, una blestemată să și caute nemurirea doar printre semințele întunericului, călăuzit de imaginea ștearsă a unui tablou uitat într un colț al lumii, plin de praf și având alături doar un timp muritor, înțesat de ură și degradare. Trăiesc doar pentru a recăpăta rămășițele unui suflet demult apus, aruncat în bătaia vântului! El reprezintă singurul fir al vieții, al acestui blestem de a trăi veșnic! Doar noaptea îmi oferă o mică bucată...

Read more »

Măști de sticlă

 ''Gândul mi-era continuu la faptul că trăim sub o crustă de sticlă datorită căreia nu auzim ceea ce trebuie să auzim.  Lumea e plină de măști de sticlă. Te uiți și nu le vezi. Mângâi fața unei femei și nu simți masca asta de sticlă. Se  îmbrățișează doi amanți și nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută și nu simt. Mama își crește copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și...

Read more »

Viața unui copil

" Pașii mei își pierd urmele în deșertul nemărginit, un tărâm luminat doar de flăcăra unui timp apus! Întreg universul își scaldă prezentul în râul plin de lacrimi, plin de întuneric și durere. Sunt osândit să mi leg speranța de apa ce și urmează nepăsătoare destinul printre dunele de singurătate. Fiecare pas pare a avea același sunet, sunetul unor amintiri strivite de timp și realitate presărate în nemărginitul pustiu. O singură privire spre trecut și aș ajunge alături de visele moarte, dar oare cum aș putea să mă opresc știind că o secundă de odihnă îmi poate spulbera ultima șansă de a mi continua drumul. Am trecut de la speranță la disperare, de la așteptare la nerăbdare și deseori am depășit granițele logicii. Mi am învins propriile vise...

Read more »

OCTAVIAN PALER

 Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.Au trecut 85 de ani de la nașterea maestrului Octavian Paler. Pentru mine reprezintă un geniu, un mare caracter, unul dintre puținii români care prin opera lor au lăsat o moștenire neprețuită acestei țări. Aș vrea să i mulțumesc pentru cuvintele pline de vrajă, pentru sfaturile utile și nu în ultimul rând pentru dragostea imensă față de România. Sunteți singura persoană căreia îi simt și îi voi simți întotdeauna lipsa, domnule Paler!    ...

Read more »