Moarte

" S-a întors? Nu, nu se va mai întoarce niciodată, nu mai există lupta, poate doar resemnarea. Mor pentru tine, mor pentru că sunt prea laș pentru a mai schimba ceva, prea laș pentru a mai spera la un alt sfârșit, prea laș pentru a mai încerca să repar ceva. Oare cum mai poți trăi când îți simți sufletul descompunându-se puțin câte puțin, când mirosul amintirilor e de nesuportat, când viața nu mai înseamnă nimic? Când totul se rezumă la un singur termen: abandon. Iubesc frânturi, prețuiesc imagini apuse și nu simt decât un sentiment de ură, o ură care asemenea unei mocirle nu face decât să mă distrugă, să nu mai lase nimic nealterat. Am avut nevoie de atâția ani pentru a conștientiza un lucru atât de simplu:                      ...

Read more »

O imagine

" O imagine... E ceea ce suntem, ceea ce ne definește cu adevărat în concepția celor din jur. Omul nu-și dorește să vadă dincolo de aparențe, dincolo de ziduri, dincolo de trup și de orice strat artificial. Aș putea să înțeleg că unul dintre mecanismele prin care omul se apără e construirea unei imagini, dar nu pot să înțeleg de ce oamenii nu pot sau nu vor să-ți accepte adevăratul chip, sufletul, să accepte ceea ce află în spatele măștii, să te accepte așa cum ești, să nu mai idealizeze imaginea ta și să se împace cu realitatea pe care vrei cu atâta ardoare să le-o descoperi. De ce nu vor să te lase să cobori de pe soclul unde această falsă imagine te-a instalat, să nu mai admire sau să fie mândri de calitățile închipuite, să nu mai creadă...

Read more »

Alegere

" Mă întreb oare cât mai pot îndura? Cum reușesc să absorb toată durerea asta nemărginită? Cum de încă mai exist? Trebuie să nu mai uit vreodată ceea ce am învățat în toți acești ani: niciodată nu pot spera că omul îmi va întinde vreo mână, o frânghie firavă de care să-mi leg întreaga speranță. Sunt sigur că nu o voi primi!   Nu am mai scris vreun cuvânt sub atingerea razelor soarelui de câțiva ani, nu am mai reușit să mâzgălesc vreo frază sau poate nu mi-am mai dorit să simt diferențele atât de evidente între gândurile sau visele nocturne și trăirile de zi cu zi. Amintirile, dorințele, curajul, nebunia își schimbă chipul sub aripa întunericului, iar viața mea, războiul pe care îl duc a devenit o luptă între întuneric și lumină, între...

Read more »

Despre tine scriu

" Plâng de dorul tău. Mă înduioșează durerea ta și abia acum constat că-mi va fi imposibil să-mi  rup sufletul de tine, de amintirea ta. Nu mă pot apropia, nu acum când îmi știu inima sugrumată, când ochii își scaldă trupul în lacrimile imaginilor prăfuite, când singurele cuvinte ce prind viață izvorăsc din seva dezamăgirii, când îmi știu conștiința strivită sub trupul regretului.  Un zâmbet, o singură îmbrățișare și aș pleca mai departe, aș accepta incapacitatea mea de a lupta până la capăt, destinul meu de lup singuratic. Un destin de care am fugit în permanență, unul pe care am încercat să-l îngrop de ani de zile. Nu am reușit și nici nu voi reuși vreodată, el mă definește, îmi trasează granițele între care oscilez și voi oscila, îmi soptește în fiecare secundă că nu sunt singur...

Read more »

Secret

" După atâția ani, aproape 20 de ani în care am rătăcit să descopăr calea către victorie, ani în care mi-am legat trupul și sufletul de singurătate și durere, de ignoranță și patimi, de sensibilitate și dor, toate acestea pentru a ajunge la concluzia ce-mi zdruncină din temelii întreaga-mi existență. Acum conștientizez de fapt inutilitatea faptelor mele și ridicolul în care m-am zbătut în toată această perioadă, curiozitatea și încrederea oarbă în propriile puteri m-au împins mult mai departe decât limitele mele. Și astfel am ajuns atât de departe încât acum am nevoie de eforturi supraomenești pentru a face un simplu pas înapoi, atât de departe încât niciodată nu m-am simțit mai aproape de înfrângerea totală. N-aș putea și nici nu aș vrea să vă dau vreun exemplu, încerc doar să scriu aceste...

Read more »

Să nu uiți

" Niciodată nu m-am gândit la înfrângere. Nu am luat-o în calcul vreo clipă, mi-am hrănit sufletul zi de zi cu propria-mi speranță! Speranță și abandon, două cuvinte ce definesc perfect relația dintre mine și cei din juru-mi. Și aparent am fost deposedat și de acestea două. Nu-i timpul să mă ascund, să pun durerea mea în spatele oamenilor, să încerc să împart înfrângerea mea cu cei din jur. Știam unde mă îndrept și am ales să merg tot înainte, știam că voi ajunge în punctul acesta, dar îmi era greu să-mi imaginez singurătatea absolută. Ciudat, viața și-a propus să-mi alunge orice urmă de îndoială, să-mi contureze un pustiu fără granițe, un deșert ce-mi permite să văd dincolo de întunericul lui, dar care zdrobește orice încercare a mea...

Read more »

Cuvânt sau Tăcere

" Te-ai gândit vreodată că un simplu cuvânt poate salva o viață? Că un biet sunet poate aduce alinarea unui suflet aflat la marginea vieții? Că ai putea să împarți celui de lângă tine un strop de lumină, un strop de viață și bucurie și nu unul de tăcere? Nu! Niciodată! Ce rost ar avea probabil te întrebi... Ce rost ar avea viața unui cerșetor? Un cerșetor deposedat de ultima fărâmă de onoare, unul încolțit de un întuneric morbid. Azi am ales să tac, aleg să trec nepăsător pe lângă dramele din juru-mi. Ochii mei nu văd decât în față, nu văd decât propriul viitor, nu văd decât propria-mi dezumanizare. Azi aleg tăcerea... Te rog nu-ți întoarce privirea, îndreapt-o spre pământ și încearcă să uiți țipetele bieților osândiți, să extragi din ele umilința...

Read more »

Toți m-au iubit

" Întotdeauna toți m-au iubit,Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.Am trecut printre oameniMereu acoperită de dragoste,Cum trec prin iarnăAcoperită mereu de ninsoare.Legea talionului e fără milă.Iubirea cere iubireCum sângele cere sânge,Când ninge...Ninsoarea îmi cere și mie să ning.Dar eu trec prin zăpadă dormind,Tu ești semnul din careNu vreau să mai ies,Rar câte-o privire mai mareDistrată, uitucă visez,Neaua moale îngheață pe mine,Mă strânge,Mi-e cald în somn și bine Și știu că o să mor,Aș fi iertatăDaca m-aș trezi din tine,Dar nu-mi doresc decât,De sub pleoapele închise izvorât,Fâlfâitul acesta ușor.Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,Spre inima celui din urma labirint,Unde m-așteaptă-o dreapta judecatăCare-o să mă găseasca vinovatăPoate...Și-o...

Read more »

Nebunia un strop de nemurire?

"Câteva imagini șterse mi-au fost de ajuns pentru a-mi contura infinitul. Imagini atât de intense încât mi-am simțit inima sufocată și sufletul strivit sub greutatea lor. Am reușit în cele din urmă să retrăiesc clipele unui trecut atât de îndepărtat și să-mi văd după atâția ani destinul frânt. Realitatea și acest destin nu s-au întâlnit și nici nu o vor face vreodată, el reprezintă doar o simplă imagine creată în mijlocul unei inimi mutilate. L-am simțit atât de aproape încât pentru câteva minute mi-am uitat complet întreaga viață, m-am lăsat purtat de acest val și poate mi-aș fi dorit ca acesta să fie cea din urmă imagine.  Am ajuns la un grad de nebunie absolut, unul în care creația, imaginația și dorul pot să-mi ofere ceea ce viața...

Read more »

Trandafirul Negru

" S-a terminat. Am renunțat definitiv la scris, la trecut și amintiri. M-am gândit mult și oricât mi-a fost de greu am luat o decizie, poate nu e cea corectă, dar am decis să nu leg aripile unui vis de trupul meu, să-i ofer libertatea și șansa unui viitor, un vis ce-și continuă zborul alături de altcineva. Așadar acestea sunt ultimele rânduri scrise de mine. Vă mulțumesc din suflet tuturor și vă rog să rămâneți alături de acest vis pănă la capăt!                                                                                    ...

Read more »