Alegere

" Mă întreb oare cât mai pot îndura? Cum reușesc să absorb toată durerea asta nemărginită? Cum de încă mai exist? Trebuie să nu mai uit vreodată ceea ce am învățat în toți acești ani: niciodată nu pot spera că omul îmi va întinde vreo mână, o frânghie firavă de care să-mi leg întreaga speranță. Sunt sigur că nu o voi primi!
  Nu am mai scris vreun cuvânt sub atingerea razelor soarelui de câțiva ani, nu am mai reușit să mâzgălesc vreo frază sau poate nu mi-am mai dorit să simt diferențele atât de evidente între gândurile sau visele nocturne și trăirile de zi cu zi. Amintirile, dorințele, curajul, nebunia își schimbă chipul sub aripa întunericului, iar viața mea, războiul pe care îl duc a devenit o luptă între întuneric și lumină, între soare și lună.
  Deciziile luate în mijlocul nopții  mă macină dimineața, nu mi le pot explica și-mi umplu întreaga zi de regrete. Pentru ca seara, după o întreagă zi de frâmântări să nu înțeleg rostul temerilor mele și să continui pe aceleași făgașuri ca seara trecută. Multă vreme nu am putut să fac distincția între cele două gândiri total opuse sau să aleg una dintre ele, să nu-mi abandonez trupul și sufletul în mijlocul acestui rug mistuitor.
Credeam că fiecare are un scop bine definit, că niciodată una nu va reuși să o sugrume pe cealaltă și astfel voi reuși să trăiesc în armonie, într-o diversitate benefică, o diversitate ce ar alunga monotonia. Azi constat cu durere că întunericul a nimicit mare parte din rațiune, că visele nu mai au o nuanță diferită, că lupta dintre cele două se apropie de final, iar rațiunea fără sprijinul meu nu va mai rezista multă vreme. Iar fără ea voi fi un biet animal, un animal fără echilibru, un om fără principii, fără echilibru, unul influențat permanent de propriile greșeli, un om ce sapă necontenit și inconștient la temelia vieții sale.
  Nu aș vrea să mă sting în propria-mi ignoranță, aș vrea să demonstrez că nu e imposibil să înveți să trăiești, așa cum Cioran și Paler au ajuns la concluzia că unii oameni se nasc și luptă toată viața pentru a învăța un lucru banal în concepția celor din jur: să înveți cum să trăiești.
  Am ajuns în mijlocul unei răspântii, viața și timpul mă obligă să aleg. Aleg să renunț la două lucruri din trecutul meu, două lucruri ce mi-au înlănțuit destinul timp de zece ani, lucruri ce reprezintă rădăcinile tuturor durerilor. "