Un surâs

 "  Surâs de toamnă târzie și o durere atât de vie, născută parcă din mijlocul unor amintiri contradictorii, amintiri luminoase prăfuite de greutatea a două decenii ce și împletesc culorile cu imaginile sfâșietoare rupte din trupul unui an apus. După ani la rând în care mi am jucat rolul am decis că a sosit timpul să renunț, să las în spate chipul victimei, să mi smulg masca și să mi zdrobesc ultimele rămășițe ale sufletului. M am zbătut în propria-mi mlaștină și chiar de am știut unde-i cel care m a doborât mi am întors privirea, am alungat orice gând și am început să i caut în mijlocul haosului trupul lui, trupul celui care m a lăsat prizonierul acestui război. Am simțit abia acum, acum când inima mi-e atât de rece, când sufletul se zbate neputincios că cel pe care îl căutam, cel împotriva căruia luptam a fost de la început în interiorul meu, iar cu fiecare secundă trecută a țesut în jurul inimii fire de gheață și întuneric. Așa am ajuns să nu trăiesc nici în viitor, nici în trecut sau prezent, să nu simt nici frigul, nici căldura, un copil incapabil de a deosebi bucuria de tristețe, un om pentru care tăcerea absolută înseamnă totul. Mi au mai rămas doar trei imagini neclare și dorul imens de persoana care a plecat în urmă cu un an, singurul om căruia îi simt lipsa și o voi simți întotdeauna. Pe fundația celor patru lucruri îmi voi clădi totul: sufletul, inima și mintea . "