Joc

"  Haos, trecut, îndoială și același joc fără capăt, același tunel ticsit de întuneric și mii de drumuri întortocheate, prăfuite de uitare mi au rămas moștenire. Un labirint în care sacrificiile sau visele își pierd suflul în mantaua misterului, tărâmul în care fiecare strigăt, pas întărește stratul de pânză din jurul tău. Sunt nevoit să mi port povara în mijlocul unei furtuni: nu mi pot da seama dăcă prezentul mai există sau e doar o iluzie a trecutului, nu pot distinge durerea sau fericirea, nici măcar pământul unde zac nu mai reprezintă o certitudine. Sufletul meu pare că se adâncește într-un hău infinit, o cădere fără final, iar puținele secunde în care nu mai simt căderea par doar simple iluzii. Nu sunt o victimă, poate doar una a propriei nebunii în care am ales să trăiesc. Îmi aduc perfect aminte de clipa când mi am ales atât de încrezător rolul în acest joc, poate e singura imagine care a rămas neatinsă în această mlaștină. Au fost atâția ani în care m-am tânguit, am țipat, am învins și am fost învins, atâtea vise care au plecat și nu s au mai întors, sentimente care au pierit sau au renăscut, dar dintre toate aceste lucruri pe care le am pierdut sau câștigat am rămas cu ruina de odinioară, cu imaginea unui copil și a unui înger și cu liniștea neclintită. Știu unde am greșit, nu mi voi uita greșelile, voi lăsa alunga orice urmă de lașitate și-mi voi asuma întreg destinul. Nu mă voi retrage și nici nu mi voi mai deplânge soarta, o să alung însă toate iluziile, visele, o să las vocile din mintea-mi să piară sub cărămizile ruinelor, iar eu o să mi închid ochii și am să uit orice imagine, orice chip și sunet. " 

 

" Cu mine se petrece ceva. O viață de om. "