Drum

   M aş fi retras... Dacă nu aş fi pronunţat în trecut câteva cuvinte simple, cuvinte pe care am jurat să le respect şi să le transform într-o barieră, o limită peste care nu aş fi putut trece niciodată, aş fi lăsat totul în urma-mi şi nu aş mai fi risipit nicio secundă pentru a încerca să înţeleg principiile lumii în care trăim. Nu m aş fi zbătut să înţeleg orice anomalie, să caut un strop de bunătate în greşelile sau în purtarea oamenilor şi aş fi lăsat onoarea trecutului, aceea de a-şi scrie propria istorie şi de a interpreta adevărul. Ştiu că nu mai pot continua în acelaşi tipar, nu din neputinţă, ci doar pentru că aş risca să mi transform sufletul într-o copie a sufletelor responsabile de portretul lumii de azi. Nu ştiu dacă aş putea spune că am suferit sau am fost fericit în această perioadă, dar cu siguranţă pot afirma că am dus o luptă continuă şi am avut nevoie doar de puţină nebunie şi de foarte multă răbdare pentru a continua. Nu am căpatat nici măcar acum liniştea şi împlinirea, dar ştiu că orice pas îmi apropie mintea şi sufletul de universul pe care l am visat de atâta timp. Nu am găsit omul pe care l am căutat, dar acest eşec nu mi oferă dreptul de a afirma inexistenţa lui, ştiu însă că undeva el există, a fost sau va fi. Din tot acest trecut am învăţat că din orice îndoială poti obţine o certitudine, că din haos se poate naşte liniştea, am învăţat să lupt în fiecare secundă, în fiecare minut şi oră pentru a trăi. Am învăţat să preţuiesc fiecare clipă, fiecare amintire, am învăţat să sufăr alături de cel îndurerat, am învăţat să acord oricărei fapte importanţa cuvenită şi mai ales să uit trecutul, chipul sau numele unui om. Voi încerca să mi trăiesc viaţa fără a mai interacţiona cu orice om, cuvânt, gând sau sunet care mi poate aduce doar un simplu drum către o prăpastie şi nu un zbor spre eternitate.