Lupta

"   În cea din urmă clipă, atunci când flăcara speranței se stinge și sufletul se simte zdrobit de suferință și durere, atunci când lupta pare a lua sfârșit, când ochii și au pierdut ultimul strop de lumină în infinitul întuneric voi lăsa trupul și mintea pradă dușmanului și mi voi aduna doar rămășițele unui suflet bolnav. O inimă ciopârțită, un singur vis și câteva amintiri mă vor însoți în noua viață, restul le voi lăsa moștenire trecutului. Pare imposibil să ți învingi dușmanul și mai ales să lupți împotriva ta atunci când abia mai poți respira, atunci când dezamăgirea ți a cuprins întreaga minte, dar liniștea, onoarea, curajul, credința și mai ales iubirea îmi pot oferi aripile spre târâmul visat. Mă rup de propriul trup, de amintiri,...

Read more »

Iubire

...

Read more »

Decizie

"   Am rămas mut... Mut la durerea celor din jur, mut în fața vieții și mai ales am încetat să lupt alături de ceilalți oameni. Simt cum sub pielea oricărui om, sub zâmbetul său, în interiorul său dezamăgirea și durerea cresc în fiecare zi, în fiecare secundă se ridică și așteaptă să spargă inima omului. Durerea, dezamăgirea nu sunt și nu vor fi niciodată demne de a rămâne alături de noi precum amintirile, ci trebuie lăsate să se stingă în propria cenușă. În caz contrar acestea vor râmâne mereu în interiorul nostru și își vor crește influența asupra gândurilor și a viselor noastre, iar în cele din urmă vor reuși să ne coordoneze pașii. Ca om nu mai cred decât în iubire și Dumnezeu... Fără aceste două lucruri lumea mea nu ar mai exista!...

Read more »

Nebunie

 "  Curând îmi voi uita numele, voi alunga amintirile și voi lăsa tăcerea să mi poarte aripile spre pânza țesută de slujitorii tăcerii. Orice cuvânt împărtășit, orice zâmbet și mai ales orice vis m au trădat și mai devreme sau mai târziu și au întors armele spre sufletul meu. M am luptat cu răutatea oamenilor, m am luptat cu durerea și mai ales am dus un război crâncen împotriva mi. Orice sunet, orice șoaptă îmi smulg o părticică din inimă și după ce cutreieră altarele pâgâne și își scaldă trupul în mocirla întunericului se întorc cu un singur scop: să fure și cel din urmă strop de viață și să mi așeze o cărămidă peste inima ce le a oferit odinioară suflare. Sunt descumpănit de aceste purtări, dar niciodată nu m am gândit cu adevărat...

Read more »