Memory loves you

"Visele oferă aripi sufletului,liniște gândirii și viață închipuirii!Așadar visează, nu ți înrobi inima ci lasă te purtat de valul vieții.Încearcă să înlături monotonia,strivește ți durerea și zboară spre eternitate.Trec secundele, amintirile se sting în văzduhul plin de norii grei.Plumbul lor sugrumă libertatea creației.Totul e înghețat,oamenii par statui de piatră,iar vântul obosit a încetat să mai bată.Florile și au plecat coroana în fața iernii,copacii și au pierdut frunzele în mlaștina de acum.Universul e în neclintire,ceasul a încetat să mai bată ,iar timpul privește nepăsător dramatica piesă.Unde sunt păsările,unde au murit visele de odinioară??Casa i acum părăsită, ea nu va rămâne decât o simplă mărturie a vieții de altădată.Soarele își ascunde razele aurii sub aripa norilor de plumb.Întuneric,frig și doar o simplă adiere ce ți imprimă imaginea morții.Acum prințul întunericului își lasă perdeaua de neagră catifea peste oamenii de plumb,iar raiul își închide porțile pentru eternitate.Toamna a pus stăpânire pe viața noastră.Privirea i încețoșată de lacrimile roșii,picături de sânge izvorâte din adâncul inimii.Ce vreau eu?Tânjesc după melodia de odinioară,sunetul sufletului de altădată,acum abandonat pe o margine de etajeră.Era cântecul fericirii,al nemuririi.Acum am doar o amintire,singura ce a supraviețuit teribilei furtuni.Ea mă poartă întotdeauna spre vremuri de mult apuse,spre ruinele cetății efemere.Trecutul îmi apare treptat ,desfășurându și grandoarea în fața unui spectator,odinioară actor.Finalul nu i un mister   ci reprezintă propriul destin.Literele se împletesc într o ultimă strigare, sunetul de adio."


Totul a fost un vis,unul cu rădăcini adânci în viața reală.Așadar o ultimă postare pentru cel din urmă vis.Astfel, nu voi  mai scrie niciodată  despre propriile sentimente și trăiri.

"Trandafirii mint,visele mor!"