Moarte

"Te am iubit prea mult,extrem de mult.Atât de mult încât sufletul mi a secat odatã cu plecarea ta. Sunt pierdut între zidurile singurãtãţii.Mã sufoc de dorul tãu .Cel din urmã sentiment este îngropat. Sunt doar o stânca izbitã de valurile necruţãtoare, o stâncã fãrâmatã treptat de marea ce odinioara îmi era prietenã.Sunt nebun , mort ,fãrã amintiri, fãrã vise , fãrã sentimente ci posed doar un imens vid.Dulce suferinţã, tu nu m ai pãrãsit?!Te simt în suflet,îti simt mirosul în fiecare adiere de vânt .Mã înconjori şi mi însoţeşti paşii printre zidurile erodate de indiferenţã.Stau pe mormântul în care mi am pãrãsit iubirea ,speranta şi viaţa.Nu simt nimic,sunt orb şi doar frigul şi o amintire uitata într un colţ al inimii îmi lumineazã preţ de o secundã întunericul din mine.
Un simplu om mãcinat de neprevãzut.Nu mai am cuvinte,au fost înghiţite de iubire.
Pot sa ţip sa mi strig durerea,dar e inutil...Sunt doar eu.Corzile sufletului vibreazã la fiecare atingere a ta şi intoneazã imnul singurãtãţiiSperam într un final glorios şi nu voi primi decât ordinul de a mã izola de tot ceea ce m a doborât.Rãnit,singur,înghetat îmi plâng soarta în faţa propriului mormânt .Oare mai pot reînvia vreodatã iubirea?O luptã groaznicã între suflet şi minte...între iubire şi raţional!O luptã între Dumnezeu şi Lucifer!Iar trupul asemenea unui teatru de rãzboi e mutilat de intensitatea duelului.Mor alãturi de visul şi speranţa ce m au însoţit pretudindeni..."
El Cid 17-09-2010