Ceva de atins si neatins....

"Când ai înţeles cã nimic nu este , cã lucrurile nu şi meritã nici mãcar statutul de aparenţe, nu mai ai nevoie sã fii mântuit,eşti gata mântuit... şi nefericit pe veci...”

Te zbaţi în întuneric şi singurãtate şi nu vezi mãcar vreun strop de luminã!Însã tu nu vei renunţa!Vei cãuta soluţia.Eşti obosit , fãrã

a avea mãcar un mic ajutor,tu  înfrunţi destinul.Mor prietenii,dispar toţi în negura timpului şi nici mãcar nu ţi vei întoarce privirea spre vremurile apuse.Îti e teamã de trecut.Înainte ,tot înainte !Nu am de ales.Sunt la capãtul drumului , inima mi bate tot mai încet,sufletul e tot mai rece, iar mintea pare anesteziatã de miile de gânduri ce mã doboarã.Mã opresc, în zadar mã zbat ,soluţia e în interiorul meu.O sã mi scot inima!Fãrã ea voi cãpãta liniştea eternã!

El CiD
Să ştii să plângi...
" Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti. "

( Stancu Nicolae )