"Iubesc trecutul şi urãsc viitorul...Nu mi pot uita amintirile,nu mi pot pãrãsi locul mãcinat de cãderea timpului.Mi am construit propriul univers,acum uitat de toţi şi bântuit de vântul degradãrii.Nu mi pot pãrãsi cetatea, voi rãmâne drept şi nu mi voi pãrãsi creaţia.Ea va pieri în acelaşi timp cu mine.Sunt nebun de dor...În fiecare secundã cutreier ruinele şi neputincios încerc sã reconstitui grandoarea de altãdatã.Zidurile sunt doar o imitaţie a celor de odinioarã,oamenii au dispãrut şi sufletul meu nu poate decât sã iubeascã imaginea ştearsã a celor ce m au pãrãsit.Albul a devenit negru,iar apa un imens râu de lacrimi ce mi spulbera şi ultimele nãzuinţe.Inima mi bate tot mai încet,obositã parcã de atâta dor.Mor treptat ,schingiuit de singurãtea absolutã.Aripile mi sunt frânte,sufletul zdrobit şi oare voi mai putea aduce cândva lumina şi strãlucirea creaţiei?Nu!Am pierdut absolut totul,i am lasat sã plece pe cei ce nu au voit sã mai rãmânã..."
El CiD 09 sept 2010
2 comentarii:
pe ei desi poate i-ai pierdut cum spui tu ,amintirile nimeni nu ti le poate smulge din suflet :)
Iar creatia este in tine ,Dumnezeu a sadit in fiecare o samanta care da nastere creatiei...cum imi place mie sa spun am fost creati ca sa creem la randul nostru:)
pai Dumnezeu face minuni tot prim mainile oamenilor, asa cum spune si Andreea:P
nu stiam ca ai preocupari de genul asta dar banuiam. Se vede creatia sub tacerea ta aparenta.
Fiecare are un cuvant de spus pe lumea asta, tu ai ales sa il spui codat si frumos:P
Trimiteți un comentariu