16.09.2012

Portret de toamnă

  " N-am să te iert vreodată, toamnă! N-am să te iert că mi ai oferit brațul tău și mi ai condus visele spre realitate, n-am să te iert că m ai iubit și ai vărsat mereu o lacrimă peste chipul meu ars. N-am să te rog să mi cruți viața, aș vrea însă să mi iei totul, să nu mă mai  părăsești vreodată, să nu mă lași pradă gerului și uitării. Am rămas singur, dar am învățat să te iubesc, am învățat ce înseamnă dorul, am învățaț să privesc omul direct, să nu mi închid ochii și să nu mi plec fruntea în fața durerii lui. Te caut de atâta vreme și abia acum am aflat sensul cuvintelor tale, știu că inima mea va fi întotdeauna o mică parte din sufletul tău și am să te rog ca peste zeci de ani să mi înfășori trupul în mantaua frunzelor tale, să ți pot simți mireasma în fiecare clipă și să ți pot auzi glasul pentru eternitate. Să pășim împreună pe aripile amintirilor, să mi porți sufletul în brațele tale, să plutim lin spre anii copilăriei. Te iubesc și te aștept! "


3 comentarii:

. spunea...

Cuvinte cu aceeaşi formă şi sens diferit...amintiri de viitor:)

Unknown spunea...

ar trebui sa scrii mai des :) nu inteleg de ce nu o faci, din moment ce ai un talent asa de izbitor la a folosit cuvintele.

El CiD spunea...

Mulțumesc.O să încerc, chiar mi am propus în urmă cu ceva timp să scriu mai des și aș vrea să-mi respect promisiunea:).

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons