Singurătate

"  Singurătatea e un  amestec miraculos de uitare, putere, speranţă, durere, regret şi împlinire. Un amestec plin de contradicţii, fără gust, fără miros, nici negru, nici alb, un amestec ce înlocuieşte sunetul cuvintelor cu tăcerea paşilor săi. Singurătatea îşi schimbă chipul în funcţie de sufletul omului, celor fragili şi lipsiţi de putere le împlântă în inimă doar teama şi deznădejdea, iar destinul lor va fi înlânţuit de un viitor mort şi fiecare secundă va aduce regretul şi mai ales un argument fals ce încurajează sufletele înconjurate de mantia singurătăţii să i acuze pe cei din jur pentru pustiul lor. Ar trebui să ne asumăm răspunderea pentru fiecare alegere făcută, iar dacă într o zi ne vom trezi în faţa unui deşert sau a unui hău infinit singurul lucru care ne poate salva nu va fi egoismul, nici acuzaţiile către cei pe care îi considerăm vinovaţi de eşecul nostru, ci doar conştientizarea şi asumarea greşelii noastre. Acestea două îi oferă omului posibilitatea de a tăia pânza dintre sufletul său şi pustiu, alungă orice strop de teamă  şi îi îndrumă paşii spre trecut, exact în faţa celor două drumuri: cel cunoscut, spre deşert şi moarte şi celălalt care ne poate oferi o altă şansă. Pentru cei ce nu cunosc teama singurătatea poate reprezenta calea spre eternitate, oglinda de care avem nevoie pentru a reteza părţile uscate, bucăţile infectate de boală, egoism şi răutate. Singurătatea te poate distruge, dar oare nu merită să ţi asumi acest risc ştiind că ea poate oferi omului putere fără limite, iubirea absolută? Omul adevărat, sufletul fără crăpături, iubirea absolută, gândurile măreţe, toate au luat naştere în mijlocul deşertului, au îmbinat neputinţa cu durerea, lacrimile cu nisipul, posibilul cu imposibilul, întunericul cu lumina.    
 În mintea mea răsună glasul unor cuvinte citite, uitate pe coala îngălbenită de timp, cuvinte ce mi au rămas adânc întipărite: După părerea mea, cel mai mare profesor de dragoste este singurătatea. Aşa cum cel mai bun profesor de certitudini este îndoiala."

 

” A trebuit să plătesc scump ca să realizez puţinul pe care-l am. A trebuit să renunţ la atâtea lucruri, pe care mi le doream, să întorc spatele atâtor drumuri ce mi se deschideau înaintea ochilor. Mi-am sacrificat visele în numele unui vis mai mare. Pacea sufletească.”