Zi

" O singură zi și voi pleca...Doar câteva ore încărcate de nerăbdare și speranță, ore în care încerc să las deoparte orice vis și să aduc pentru ultima oară în lumina prezentului imaginile apuse ale trecutului. Sunt amintiri prăfuite, scăldate în lacrimi, picturi ce și pierd grandoarea și luciul sub talpa grea a timpului. Am revăzut de mii de ori zidurile falnice ale cetății de odinioară, chipurile nelipsite de viață ale oamenilor plecați și mai ales trupul și sufletul copilului de altădată. Voi închide amintirile, numele, trecutul în spatele ruinelor de acum și fără vreun strop de regret voi lăsa focul să mi mistuie viața și puținele ziduri rămase. Doar știind că nu există niciun loc în care aș putea să mă retrag voi rămâne până la sfârșit pe câmpul de luptă. Nu va exista acasă, nu voi mai avea niciun singur motiv să mă întorc, ci voi râmâne prins pentru totdeauna în mijlocul acestui război. Știu doar că sfârșitul înseamnă înfrângere, știu că orice luptă câștigată nu înseamnă nimic și că secunda următoare îmi poate aduce doar o săgeată otrăvită în inimă. Nu îmi e teamă de necunoscut, de eternitate, de o luptă continuă, de durere, de singurătate și nici măcar de fiara din sufletul meu. Sunt ultimele cuvinte pe care le rostesc despre această luptă fiindcă orice sunet, orice tânguire, orice cuvânt scrijelit reprezintă o mărturie dureroasă a slăbiciunii sau a dorinței mele de a capitula. "