
" Poate s-a oprit, poate strivită de atâta durere a decis să plece, să lase nisipul și durerea în urmă, să nu mai suspine în fața oricărei lovituri sau unui cuvânt tăios, să aleagă durerea eternă în locul unei frâmântări zadarnice. Știam că-mi va fi din ce în ce mai greu să o aduc la viață, să pot simți măcar câteva secunde căldura unui suflet ce nu rătăcește printr-un univers gol, rece și întunecat. Nu pot rezista fără ea, pot fi doar un copac fără rădăcini, uscat ce așteaptă ca timpul să sfărâme ultima rămășiță, să dispară cea din urmă amintire . Doar așa mă pot integra în lumea această goală, fără esență, devenind lucrul pe care l-am evitat din răsputeri. Am crezut că pot construi o punte către acest univers, că-l pot atinge fără să...